HERBIE HANCOCK LA BUCURESTI

Imi vine in minte o seara de neuitat, cand ascultam alaturi de persoana draga sufletului meu, in Club A, un concert de jazz foarte special: un duet Herbie Hancock – Chick Corea. Maria facea atunci o remarca atipica dar foarte potrivita: Herbie Hancock avea o sonoritate mai curand masculine in timp ce Chick Corea arata o sensibilitate ce degaja feminitate.

Dupa ani, mi se pare acum ca aceasta punere in opozitie a stilurilor celor doi mari pianisti poate fi inteleasa si altfel. Amandoi au fost de-a lungul timpului foarte prezenti si foarte prolifici, fiecare in felul sau si in buna traditie a lui Miles Davis, au sondat diverse formule, stiluri, sonoritati, tehnici, diverse noi tipuri de claviaturi, Chick Corea mi s-a parut intotdeuna mai inspirat, mai fertil in domeniul componistic, mai artist, mai introvertit, in timp ce Herbie Hancock, mai violent, extrovertit, histrionic, m-a fascinat in studentie prin sonotitatile stelare din Sextant sau ritmurile obsedante din Head Hunters, dar nu a reusit sa-mi provoace niciodata adevaratul catharsis.
Aseara, la primul sau concert in Bucuresti, la Sala Palatului, am regasit aceleasi trairi ca-n vremea studentiei. Momente de fantastic antren, cu un swing incalecat, o sectie ritmica exceptionala si cateva momente amintind clasicele balade inventate de Joe Zawinul, Wayne Shorter si Miroslav Vitous, fara insa a avea acea poezie care sa-ti trezeasca reverii. Cateva piese proprii, de mare success, din aceleasi Sextant si Head Hunters intr-o interpretare noua, chiar foarte inspirata, beneficiind de aportul de exceptie al chitaristului camerunez si al basistului american al caror nume nu le-am retinut, si apoi o serie de piese celebre ale lui Bob Dylan, Joni Mitchell, etc. detasandu-se clar piesa Imagine a lui John Lennon pentru ca a fost un moment de exceptionala conlucrare intre cei cinci instrumentisti cu cea care a fost pentru mine “revelatia” serii – Kristina Train, o voce miraculoasa si o prezenta discreta dar foarte agreabila.
Una peste alta seara de ieri a fost un eveniment care mi-a ramas in minte si prin momentele in care Herbie Hancock a vorbit salii. Un mare artist, o inima mare, degajand caldura, entuziasm si generozitate. Nu-mi pare rau ca am fost acolo.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: