Glorious Rahmaninov by Lang Lang

Una dintre cele mai splendide pagini din istoria muzicii
… asa … ca sa uitam de micile marile noastre probleme de zi cu zi …
Poate sunt unii care nu l-au ascultat inca pe (poate) cel mai mare pianist contemporan, chinezul Lang Lang.
Aici intr-o interpretare fabuloasa a concertului nr.2 in La Minor pentru pian si orchestra al lui Serghei Rahmaninov



Protest muzical impotriva dictatorului

La premiera operei Nabucco, in perioada in care nordul Italiei se afla inca sub jugul ocupatiei Imperiului Habsburgic, celebrul moment al corului „Va pensiero …” a devenit strigatul simbolic de revolta si de chemare la lupta pentru independenta al poporului italian. De aceea corul a fost bisat intr-o atmosfera de descatusare a nationalismului italienilor, Verdi avand dupa aceea o serie de probleme cu stapanirea austriaca. Nu s-a mai bisat niciodata de atunci, pentru a pastra acelui eveniment caracterul de unicitate, desi momentul este mereu – si datorita muzicii foarte inspirate a lui Verdi – un moment extraordinar de inaltator.
Iata insa ca maestrul Riccardo Muti, dirijand Nabucco la opera din Roma , in 12 martie anul acesta, in prezenta primului ministru Berlusconi, considera firesc sa accepte un bis pentru ca in felul acesta, cantand impreuna cu sala, formuleaza impreuna cu spectatorii si muzicienii un protest adresat dictatorului italian pentru politica culturala a guvernului acestuia adica ceea ce Muti numeste uciderea culturii italiene.
Seamana prea mult ce se intampla in Italia cu spectacolul criminal care se petrece la noi in plina dictatura a unui semidoct care a reusit intr-un timp record sa puna pe butuci invatamantul si cultura in general, repetand nemernicia perioadei bolsevice a anilor ’50.
Ma altur lui Riccardo Muti si-mi strig si eu alaturi de corul operei din Roma revolta impotriva genocidului cultural desfasurat de regimul Basescu in Romania.
ascultati facand click pe

Great Piano Player + Great Voice

Asa ca sa ne mai descretim un pic fruntile inainte de sesiunea de toamna.
O neasteptata alaturare a doua figuri cameleonice ale muzicii”: Herbie Hancock mereu tanar si surprinzator si Christina Aguilera cu o voce care merita mai mult decat zona comerciala in care a debutat si a facut multi bani si multi fani.

Architecture & Music

dan_agent4
Music and architecture are both a kind of mathematics. It is interesting that speaking about music, architecture and mathematics you can hear sometimes: architecture is the music of space, or the architecture of a theorema, or the inner music of mathematics, a.s.o. A well known author use to say in the beggining of the last century that architecture, music and dance are „pure arts” making the difference to other visual arts and literature. Why ? Because they exists only in mind. Louis Kahn used to say that architecture does not exists. What exists is a built reality which is an offering to the idea of architecture.
What is the common thing in this relation architecture / music ? Of course any kind of classifying is in a way simplistic but we like to do it for the sake of thinking. Music and architecture do not need words as intercessor. I will say that music is the purest art because it goes directly to our sensibility, without – it seems – any process of sinking involved. Architecture seems to use the same shortcut to our sensibility, but architecture needs a special key to be un-codified (I hope this term exists in English !). There are people who enter architecture without seeing it. But music is telling people always that what they are listening is music, even it is a simple gospel.
Music and architecture are using harmonies. What is harmony ? I believe we are speaking about some basic schemes – close to mathematics of the stars – which are structuring everything and we „feel” good when recognizing them.
Harmony is fitting these basic schemes.
Music and architecture both seem to include time as a main factor in discovering them. I was convinced of this but after listening Sergiu Celibidache – the celebrated musician – describing the way he discovered Music as a whole with no beginning and no end, but only a whole including every piece mirroring each other like a hologram, I am now thinking to Music in the same way I am thinking architecture – as a Whole.
I like jazz very much and after listening many times a piece of jazz I understand each part of it by relating it to the whole and to all other parts. It is the same with architecture. There is no detail, there is no part, every detail and every part is justifying it through the whole and by all the other parts.
Good music and good architecture. You can hear it or you can see it thousand times and each time you discover other beautiful surprises.
Other similarity is the fact that music and architecture depends on the moment. The idea of music and the idea of architecture are each time completed by new experience but each time different. It depends of the artist – when we are speaking of music – and it depends on the light when we are speaking of architecture.

DIFICILA SARCINA A INTREGULUI

La ultimul curs discutam cu studentii despre formele compuse. Si anume de situatia in care o forma rezulta din suprapunerea a doua forme primare, aparent aflate in conflict, avand elemente care le individualizeaza si o zona de intersectie – elemente comune pe care le impart. Rezulta o forma ce este mai mult decat suma elementelor celor doua forme originare. Sau, pentru a ne situa in cea de-a saptea varianta de ambiguitate sesizata de Robert Venturi – sarcina dificila a supunerii partilor intregului, forma compusa rezultata este intregul, catre care cele doua forme originare se transforma, parca preluand una de la alta o parte din proprietatile initiale.

ritm, ierarhie, unitate, coerenta


intregul este mai mult decat suma elementelor care-l compun
iata-i si impreuna Mario Laginha si Maria Joao, doi portughezi cu sange (muzical) brazilian

  • pacat ca nu mai exista atelierele de arhitectua ca pe vremuri cand fiecare student isi avea locul lui si … ascultam muzica pana noaptea … cand venea decanul sa ne dea afara

    simetrie / disimetrie

    fiind cu umarul rupt strans intr-un fel de orteza care mi-a imobilizat mana dreapta mi-am adus aminte ca nu am mai ascultat-o pe Maria Joao de foarte de demult.
    m-am gandit ca n-ar fi rau sa le exemplific studentilor principiile compozitiei ascultand putina muzica, suficient de neobisnuita si incitanta pentru a-i face curiosi si a le prilejui o experienta speciala.
    pentru ca experienta sa fie „totala” recomandabil este sa fie ascultate mai intai piesele din cele doua posturi anterioare

    tema – dupa ce am ascultat o data Beatriz e usor de distins tema la a doua interpretare
    simetria – doua interpretari
    disimetria – doua maniere in contrast
    complexitatea – suprapunerea celor doua in timp si in acelasi timp

    va las sa descoperiti singuri celelalte principii