Ce-i doare oare pe sefii O.A.R. si ce ne doare pe noi ?


Intr-un comentariu recent pe unul dintre blogurile mele mi s-a facut propunerea de a-mi spune parerea relativ la problemele cu care se confrunta arhitectii in practica de zi cu zi. Incerc aici sa rezum ceea ce de ani de zile am tot spus in cadrul organizat al organismelor de conducere O.A.R. din care am facut parte atat cat mi-a opermis statutul – 8 ani de consiliu national si o scurta perioada de vicepresedintie la O.A.R. Bucuresti pana mi-am dat demisia constatand ca demersurile mele se izbesc de nepasare si chiar rea-vointa.

Mi-am exprimat parerile fara menajamente de la bun inceput in cadrul Consiliului National O.A.R. si daca la inceput am produs aproape exclusiv reactii adverse, incetul cu incetul multi au inteles ca am dreptate. Nu a existat insa niciodata o intelegere la nivelul conducerii O.A.R. care pare sa fi avut cu totul alte preocuopari decat cele legate de interesele breslei. O.A.R. s-a transformat intr-o dublura a U.A.R., ocupandu-se in principal de probleme de imagine si, sa-i spunem, de partea „artistica”, lasand de-o parte aproape complet problemele pentru care O.A.R. a fost infiintat. Nu s-a inteles, sau nu a interesat pe nimeni din conducere, ca sa o spun mai clar, ca fara sa avem rezolvate probleme legate de asigurari, contracte, certificare ISO dar mai ales de politica de tarife nu avem viitor. Si iata ca ceea ce parea un viitor indepartat este astazi crudul prezent in care arhitectii ajung muritori de foame prosatituindu-se pe 3 lei cu riscurile maxime pe care le presupune o asemenea „solutie” de supravietuire.

Care ar fi dupa parerea mea cele doua mari vicii in toata aceasta constructie care se numeste O.A.R. si care sunt sursa importanta a situatiei dezastruoase in care se afla breasla arhitectilor ?

(1) Prevederea din Legea 184, prin care dreptul de semnatura poate fi exercitat (si) ca salariat.

Ce inseamna asta ? In primul rand trebuie sa facem o distinctie clara intre dreptul de practica (pe care il da diploma si pe care nimeni nu ni-l poate lua, decat in circumstante cu totul exceptionale si care sunt prevazute de codul penal), dreptul de autor (care este legat de elementele de creatie pe care le presupune interventia intr-un proiect a unuia sau mai multor arhitecti) si ceea ce introduce ca element nou Legea 184 adica „dreptul de semnatura”.

Dreptul de semnatura este utilizat exclusiv in situatiile cand este necesara o autorizatie de construire in timp ce dreptul de practica si dreptul de autor acopera orice alte situatii in care un arhitect indeplineste pentru un client ceea ce se numeste generic o misiune (consultanta, expertize, grafica, design, decoratiuni interioare si exterioare, signalectica, scenografie, amenajari de tot felul ce nu presupun o autorizatie de construire).

Ce inseamna ca un arhitect are drept de semnatura ? Inseamna ca acel arhitect isi poate lua rasopundrea contractuala fata de un client sa indeplineasca o misiune care are ca finalitate realizarea unei constructii pentru care este necesara obtinerea unei autorizatii de construire (AC). De aceea este necesara in vederea constituirii dosarului pentru AC o dovada eliberata de O.A.R. din care sa rezulte ca arhitectul are drept de semnatura in conditii legale. O.A.R. isi ia prin emiterea acestei dovezi raspunderea de a certifica faptul ca arhitectul respectiv are capacitatea de a indeplini misiunea respectiva. De aceea pentru a se obtine dreptul de semnatura este necesar un stagiu in niste conditii din ce in ce mai restrictive. Ca o paranteza as spune ca, din pacate, dreptul de semnatura se obtine prea usor, fiind necesara – dupa parerea mea – o mult mai severa examinare a stagiarilor pretendenti printr-un test care sa le probeze cunoasterea perfecta a legislatiei juridice si tehnice.

Fiind legat de AC dreptul de semnatura trebuie sa fie automat legat de contractul de proiectare, pentru ca numai printr-un contract direct intre arhitect si client se poate angaja raspunderea respectarii prevederilor din AC. Ori daca arhitectul este angajatul unei structuri (fie ea SRL, SA sau Birou individual de proiectare, altul decat cel al arhitectului respectiv) printr-un contract de munca, deci ca salariat, atunci el nu poate fi parte contractuala in contractul de proiectare, contract care este semnat de structura care l-a angajat. In cazul unor nereguli, raspunderea nu apartine angajatului – decat in limitele fisei postului – ci angajatorului, care nu este arhitect cu drept de semnatura.

Acest viciu strecurat in Legea 184 cu buna stiinta de cei care erau atunci in fruntea UAR si care functionau ca salariati in diverse institute de proiectare, foste comuniste, la acea vreme proaspat privatizate, este sursa unor mari probleme cu care ne confruntam cu totii:
(a) concurenta neloiala – arhitecti care se angajeaza temporar la una sau mai multe structuri pe 3 lei trsnferand dreptul de semnatura acestor structuri in baza unui contract de munca. Pretul pe care il ofera o asemenea structura este fatal extrem de scazut, sub orice limita admisibila, facand imposibila concurarea de catre un alt arhitect cu drept de semnatura. Efectul pervers al acestei situatii este piata foarte scazuta a serviciilor de ;proiectare, ceea ce face imposibila o prestatie corecta, in conformitate cu prevederile legale (ma refer in primul rand la continutul unui proiect dupa Legea 50, inclusiv caietele de sarcini, scenariu la foc, calculele de eficienta termica, etc.)
(b) semnatura de complezenta – arhitecti care, in lipsa de alte venituri, marseaza la a semna productii ale unor proiectanti, ingineri de toate felurile, ba chiar clienti cu oarece talent la desen !!!. Calitatea productiei de arhitectura din ultimii ani din Romania este in directa relatie cu acest fenomen iar daca conducerea O.A.R. blameaza in principiu aceasta practica, prin faptul ca nu a facut niciun demers pentru modificarea Legii 184 in sensul celor de mai sus, nu face decat sa o incurajeze, fiind direct rapsunzatoare de aceasta situatie.

(2) A doua mare problema este cea a cotizatiei mult prea mici pe care un arhitect trebuie sa o plateasca pentru a avea certificat anual dreptul de semnatura.

Stiu ca discutia pe aceasta tema este foarte delicata si a nascut intotdeuna controverse acerbe. Cat am fost vicepresedinte cu probleme de legislatie la filiala Bucuresti a OAR (2007) am facut eforturi deosebite pentru a sustine si demonstra ca este anormal ca aceeasi cotizatie sa fie platita de un arhitect cu o cifra de afaceri de ordinul milioanelor de euro anual si de unul care face trei vilisoare intr-un an. Am propus adoptarea unui sistem mixt de calcul a cotizatiei: un quantum minim, acelasi pentru toti + o diferenta rezultata dintr-o cota din cifra de afaceri (exclusiv misiuni de arhitect). Actiunea a fost direct boicotata de conducerea O.A.R. central cu larga participare a presedintelui filialei, fapt care m-a determinat sa demisionez.

Cotizatia gradata nu este insa suficienta ca masura de imbunatatire a situatiei, adica de ridicare a nivelului de apreciere in piata a serviciilor de proiectare. Trebuie sa intelegem ca, cu cat oferta este mai mare, cu atat tarifele vor fi mai mici, iar in contextul unei crize economice, fie ca este reala, indusa sau este rezultatul unei mafiotizari a statului, conditiile sunt mult mai grave. Prin urmare ar fi fost necesar sa se actioneze, constient, in sensul conformarii pietei de proiectare dupa regulile de piata ale capitalismului. Di nefericire nu exista la nivelul conducerii O.A.R. o intelegere a acestor realitati, ba chiar indraznesc sa firm ca cel putin pana acum a existat la nivelul presedintiei O.A.R. o totala nepasare fata de interesul general in raport cu interesele personale.

Care ar fi solutia ? Dupa parerea mea trebuie actionat in dublu sens: pe de-o parte nuantarea quantumului cotizatiei in functie de cifra de afaceri, limitele putand fi si de la 1 la 50 de ori sau chiar mai mult – de ce nu ? pe de alta parte trebuie redus drastic numarul de actori in piata pentru a fi posibila cresterea tarifelor. Eu apreciez ca, daca astazi sunt aproape 6.000 de arhitecti cu drept de semnatura, dintre care cam 1/3 sunt salariati ar trebui sa ramana numai maxim 500 de arhitecti cu drept de semnatura. Cum este posibila o astfel de reducere ? In primul rand prin modificarea Legii 184 si eliminarea variantei de exercitare a dreptului de semnatura ca salariat. In al doilea rand prin cresterea cotizatiei minime la un nivel care sa produca in mod natural o triere. Cat sa fie acest prag minim ? Nu stiu. Trebuie facut un studiu serios in acest sens. Incepusem sa fac treaba asta in 2007 si mi s-a pus piedica. Cred ca la nivelul castigurilor in Romania, in comparatie cu Austria unde aceasta cotizatie este 4.000 Euro, pragul ar putea fi undeva la 1.500 – 2.000 Euro / an.

E mult daca judecam din perspectiva unui arhitect care traieste la limita saraciei, avand 2, 3 poate 4 proiecte de vilisoare pe an, pe care le tarifeaza cu 6-8 Euro/mp. Sa nu uitam insa ca la acest nivel de prestatie nu exista sigur licente legale pentru softurile folosite, nu exista un loc de munca civilizat, nu se poate asigura o calitate a proiectelor conforme cu legile in vigoare si normele de bun simt ale meseriei. E un fel de practica la botul calului a unei meserii care, dupa parerea mea, nu poate fi exercitata de muritori de foame.

Ce se va intampla, intr-o logica capitalista normala, daca se aplica masurile sugerate mai sus ?

Imediat dispar micii infractori, cei care practica semnatura de cxomplezenta. Astfel clientul incepe sa inteleaga, nemaigasindu-i pe piata, ca pentru o cladire pe care cheltuieste chiar in regie proprie 400 Eur/mp trebuie sa plateasca unui arhitectmacar 5-10% adica un tarif civilizat de 20-40 Eur/mp. Nu 6-8 Eur/mp. Clientul va intelege, incetul cu incetul ca in acest fel are siguranta unei prestatii complete si conforme normelor legale si este acoperit pentru riscuri pe care nici nu le poate intui.

Daca intr-un oras mic ramane numai o firma, sau doua acestea pot promova o politica de preturi care sa excluda dumping-ul. Cred ca tarifele trebuie sa ajunga la un minim de 40-50 Eur/mp. Pentru comparatie: in Rusia tariful standard este 100 Eur/mp !!!

Ce se intampla cu cei care nu au drept de semnatura ?

Raspunsul are doua componente.
(A) Nu toti absolventii unei facultati de arhitectura trebuie sa se ocupe de construit case. Sunt multe alte misiuni pe care un arhitect le poate indeplini si cu riscuri mai mici decat cele presupuse de proiectarea de constructii. Pentru comparatie mi-as aminti de un interviu pe care Richard Rogers l-a dat revistei Harper’s in anii 80, imediat dupa ce terminase cladirea Lloyd’s din Londra: el spunea ca in UK numai 1% dintre absolventii unei facultati de arhitectura ajung sa fie arhitecti de case !!!
(B) Un mod civilizat de a face arhitectura este si postura de salariat intr-o firma de arhitectura – fara a avea drept de semnatura. In momentul incare o firma incaseaza un tarif de peste 40-50 Eur/mp, ea isi poate permite ba chiar are interesul sa-si plateasca bine salariatii competitivi. Un salariu de 2000-3000 Eur/luna pentru un principal nu ar mai fi o exceptie. Ba chiar un Birou individual de proiectare si-ar putea permite astfel de „extravagante”.

Un alt efect benefic pentru piata de arhitectura ar fi constituirea de holding-uri din mai multe firme mici sau birouri de arhitectura, practica curenta in tarile occidentale, pentru a avea o mai mare flexibilitate in a se adapta cerintelor pietii. Este foarte greu sa te adaptezi dimensional unui proiect mare cand esti structurat pentru a face proiecte mici, ceea ce ar fi posibil in cazul unor holding-uri.

Tot formula holding-urilor popate rezolva si problema calificarii ISO, imposibil de obtinut pentru firme mici si foarte mici, ceea ce le exlude fara drept de apel de la licitatiile pentru achizitii publice.

O ultima remarca as face-o in legatura cu problema asigurarilor.

Nu exista inca in Romania un sistem coerent de asigurari profesionale pentru arhitecti si vina exclusiva o poarta conducerea O.A.R. care a tratat problema cu o vinovata lipsa de interes. Ceea ce se practica la filiala Bucuresti – un fel de RCA, o cotizatie minima – nu aduce niciun folos altora decat firmei de asigurari, in niciun caz arhitectilor.
Avem de-a face aici cu o alta totala neintelegere a problemei. Un Birou Individual este echivalat juridic cu un PFA, adica titularul risca in orice relatie contractuala cu toata averea sa. Este ca si cand am juca poker american si la fiecare pot riscam totul !!! Pentru moment, din acest motiv, singura formula juridica acoperitoare este SRL-ul.
Ce facem insa ? Iarasi ne lovim de erorile legislatiei. Formula cea mai corecta ar fi cea adoptata in Belgia unde nu exista decat Birouri Individuale de proiectare. INSA !!! (aici a se citi un INSA scris cu litere foarte mari) cotizatia este foarte mare iar in cotizatie intra si asigurarea. Iar daca cuplam aici cu formula utilizata in UK unde RIBA este intercesorul intre client si arhitect in orice conflict juridic, avand in acelasi timp propriul broker de asigurari vedem ce nu am fost in stare sa imaginam.

Asadar pentru a conchide:

1. Legea 184 trebuie modificata pentru a elimina posibilitatea exercitarii dreptului de semnatura ca salariat.
2. Trebuie avuta in vedere o situatie de dorit in care intr-un viitor apropiat sa ramana ca unica varianta cea a Biroului Individual de Arhitectura – numai atunci cand se asigura un sistem de asigurari coerent garantat prin O.A.R.
3. Trebuie modificat sistemul de cotizatii: o cotizatie minima la un nivel de 1.500-2.000 Euro + o diferenta in functie de cifra de afaceri pe misiuni de arhitectura.
4. Trebuie sprijinta constituirea de holding-uri de birouri de arhitectura, inclusiv cu firme de proiectare de inginerie, pentru a se asigura certificarea ISO si intrareas astfel pe piata licitatiilor pentru achizitii publice.
5. Cotizatia trebuie sa includa si asigurarea profesionala. Evident holding-urile vor putea avea un plafon de asigurare mai mare.

Intrebare fireasca: nicaieri in tot acest expozeu nu a fost vorba de arhitectura, de arhitectura cu A mare. Ce are Arhitectura cu toate aceste lucruri plictisitoare ?

Daca ne uitam in jurul nostru vom avea raspunsul la aceasta intrebare. Vedem in jurul nostru marea arhitectura care s-a produs in acesti ani in conditiile legislative plictisitoare pe care le-am expus mai sus. Dorim ul alt raspuns ? Atunci trebuie sa ne implicam adica sa facem ceva in primul rand in acest O.A.R. astfel ca sa devina un spijin pentru breasla si nu o sinecura pentru cativa alesi, alesi de noi din nefericire.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Mihaela Radulescu  On 25 Septembrie 2011 at 11:59 pm

    felicitari pentru articol!

  • arhiprofesor  On 26 Septembrie 2011 at 8:27 am

    Multumesc. De mult timp am insa senzatia ca traiesc zicala: „Cainii latra, caravana trece”. Eu aici pe post de caine si mafiotii pe post de caravana.

  • Dan  On 27 Septembrie 2011 at 11:32 am

    Un articol interesant. Mie totusi mi-ar fi frica ce s-ar intampla daca s-ar creste cotizatia OAR. Sa zicem ca pe termen lung asta ar duce la cresterea onorariilor, ca efect. Insa pe termen scurt un birou mic ar fi scos de pe piata.
    Ideea cu holdingurile mi se pare excelenta,asa ar colabora arhitectura cu alte specialitati.
    Dan

  • arhiprofesor  On 27 Septembrie 2011 at 1:56 pm

    O asemenea decizie nu se poate lua pe timp de criza sau mai corect spus – in cazul nostru – de dezastru. Se putea face asta acum 5-6 ani cand deja erau lucrurile cat de cat stabile si piata era in crestere. O astfel de masura astazi ar insemna sa ramana numai 10-15 firme de proiectare, cele conectate la sistemul mafiotic pedelist.
    In orice caz, chiar acum cotizatia poate fi nuantata si pe timp de criza chiar as fi adeptul unei diferentieri foarte drastice, de la 1 la 100. Daca minimul ar putea fi acum 2-300 de euro, diferenta in functie de cifra de afaceri ar putea fi de pana la 0,1% din cifra de afaceri, cat imi iesise in 2007 din niste calcule in baza cererilor pentru dovezi de atunci. Daca o firma mare de proiectare face contracte – exlcusiv pentru partea de arhitectura – de 1 milion euro corizatia ar putea fi in acest caz 10.000 Euro. Nu mi se pare mult, ci inca prea putin. Acum OAR incaseaza in medie 150 Euro de la 5000 de arhitecti adica 750.000 Euro cu care abia isi trage sufletul. Daca ar fi 500 de firme cu o cotizatie minima de 1500 Euro ar fi aceeasi cifra la care s-ar adauga coteledin cifra de afaceri de peste 1.500 Euro. S-a ajunhe usor la triplul sumei, ceea ce ar permite si rezolvarea asigurarilor si o participare ca parte a OAR in litigiile cu terti, ca in UK. Restul – tarife de 10 ori mai mari, salariile arhitectilor angajati si implicit o calitate net superioara a pretatiilor arhitectilor deriva direct, firesc si obligatoriu.
    Acum cand suntem deja la cimitir cu totii este greu sa mai facem ceva. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem insa pentru a avea o sansa in viitorul apropiat este sa punem niste oameni seriosi in fruntea OAR.

  • Bogdan M.  On 4 Octombrie 2011 at 8:46 pm

    Felicitari pentru un articol care surprinde foarte bine problemele cu care se confrunta -adevaratii arhitecti- romani.
    Pe langa faptul ca legislatia deficitara in domeniu permite la tot felul de indivizi sa perpetueze un chici de toata splendoarea si sa umple tara de handicapuri constructive, tin sa mai adaug ca modul in care este remunerat un arhitect pentru munca lui ofera de asemenea si clientilor posibilitatea sa devina ei insusi proiectanti.
    Astfel acestia tind sa ia arhitectii intr-o deradere de toata splendoarea ca urmare a faptului ca se gasesc oricand voluntari sa stampileze proiecte orbeste de dragul unei paini si in plus constructiile realizate de persoane nepregatite presupun si riscuri de accidente viitoare.
    Pentru evitarea acestor situatii pe langa masurile propuse de dumneavoastra propun de asemenea sa se introduca un mod de tarifare a proiectelor, asemenea notarilor, in asa fel incat pretul unui proiect sa nu poata cobora sub o anumita valoare decenta. In acest fel atat arhitectii, cat si beneficiarii o sa fie obligati prin lege sa respecte acele tarife, altfel riscand evaziune fiscala etc.
    Cum romanul a mostenit frica din comunism, cred ca ar fi o varianta prin care, de frica fiscului, un beneficiar ar fi dispus sa plateasca arhitectului un onorariu decent, iar arhitectul ar fi nevoit de asemenea sa presteze o munca de calitate.
    Deasemenea ar trebui crescute si onorariile platite catre OAR pentru ca arhitectii sa poata beneficia de asigurari profesionale incluse care se practica in toate tarile occidentale.
    Bogdan M.

  • arhiprofesor  On 4 Octombrie 2011 at 9:52 pm

    Din nefericire, probabil pentru ca nu avem „pile” la parlament cum au avocatii si notarii, dar si pentru ca pe cei care au condus destinele noastre i-a interesat mai mult sa-si obtina onoruri personale decat sa se lupte pentru breasla, pe motiv de libera concurenta nu s-a acceptat de catre Consiliul Concurentei si nici de catre Ministerul de Finante ceea ce se cheama Tarife Minime. Au existat aceste Tarife Minime, care erau, fie vorba intre noi, o mixerie, fiind prea scazute, dar nu au fost recunoscute. Cum de notarii, avocatii, expertii de tot felul pot avea tarife minime iar arhitectii nu ? Eu cred ca prin masurile pe care le-am propus eu nici macar nu mai este nevoie sa fie recunoscute aceste tarife minime. Se poate duce o politica de preturi abil construita astfel incat sa nu putem fi acuzati de politica de cartel si sa impunem pietii tarifele normale. Numai sa se vrea. Dar cum spuneam in articol acum, in perioada de criza, este practic imposibil sa cresti tarifele de proiectare. realitatea pe care o traim, la nivel global, lasand la o parte nemernicia regimului Basescu, este sinistra. Se discuta de o intrare a US in incetare de plati !!! Se vorbeste tot mai apasat de falimentul Greciei. Sistemul capitalist bazat pe specula bursiera este terminat. Ce se va pune in loc. Probabil un nou fel de comunism. Uite ce se intampla in China … Un nou comunism nu va avea nevoie de arhitecti bogati ci de arhitecti in uniforma de functionari. Nu c rezi ca ar fi o idee b una sa invatam limba chineza ? Poate ca putem obtine un post de sef ?!

  • Bogdan M.  On 8 Octombrie 2011 at 8:36 pm

    Este chiar amuzanta ideea invatarii limbii chineze pentru ca exact la asta ma gandeam zilele astea si anume sa incep un curs de chineza. Din punctul meu de vedere gloria tarilor din vest apune incet si vine randul celor din est sa se dezvolte si cred de asemenea ca se va adeveri faptul ca urmatoarea putere mondiala va fi China. Asta e globalizarea!

  • ernest atanasiu  On 4 Februarie 2012 at 2:03 pm

    Felicitari pentru continutul acestui blog. L-am descoperit ieri si citesc cu incantare fiecare articol si comentariu.

    Cercul vicios ‘tarife-raspundere-calitate-renume’ ma bantuie in fiecare zi a activitatii. Eu sunt unul dintre acei arhitecti care lucreaza la 3-4 vilisoare pe an (cu mici exceptii, deh), la tarife impuse de piata si de recesiune. Ma straduiesc insa sa ofer servicii demne de tarife mai bune. NU pot insa sa am acces la concursuri de arhitectura pentru ca nu-mi permite bugetul si nu pot participa nici la licitatii (o alta discutie buna: de ce licitatiile statului cer ‘proiectare + constructie’? de ce nu se poate licita numai pentru proiectare?). As vrea sa studiez mai mult timp o tema de proiectare, chiar si pentru o vilisoara, dar nu pot pentru ca ‘time is money’.

    Eu cred ca nu ne trebuie pile la parlament pentru a taia acest cerc vicios. E de ajuns ca noi, arhitectii, sa incepem ‘revolutia’, cu ajutorul OAR bineinteles. Avem deja un instrument care sa ne ajute: dovada de inregistrare a proiectului si rubrica ‘costul total al investitiei’. Cu mici modificari, aceasta rubrica poate oferi detalii despre tariful de proiectare si OAR poate sanctiona disciplinar acei arhitecti care lucreaza pe coji de seminte. Suspendarea dreptului de semnatura pe 6 luni sau 1 an ar convinge pe oricine sa renunte la preturile de dumping. Evident, nu se va intampla peste noapte, conteaza insa ca vom ajunge unde trebuie, spre deosebire de situatia actuala de regresie morala si profesionala.
    Oare tinerii stagiari ce invata in stagiatura despre acest subiect?

    • arhiprofesor  On 5 Februarie 2012 at 1:12 pm

      Ma bucur ca va am vizitator. O sa va raspund comentariului spunand-va ca ceea ce va preocupa a fost pentru mine important 8 ani cat am fost membru in organismele de conducere OAR (consliul filiala Bucuresti si consiliu national, ba chiar vicepresedinte al filialei Bucuresti o scurta perioada in 2007).
      (1) tarife si relatia inregistrare cerere dovada – nivel de tarifare. de aici mi se trage si demisia. Am organizat o licitatie si am realizat un soft cu care se asigura inregistrarea on-line (pe internet) a cererii si livrarii dovezii. Plata pentru acest serviciu este ridicola si provine din faptul ca din cotizatii OAR si mai ales filialele din provincie nu pot supravietui. Inversasem procedura. Cine nu era in stare sa foloseasca internetul si solicita acest serviciu la filiala platea taxa pentru ca ocpua niste persoane cu birocratia respectiva. Cum functiona sistemul ? Fiecare membru OAR indiferent de filiala avea un cont si intrape site cu o parola accesand contul. Completa un form cu datele care acum se scriu manual in cerere, suplimentar completant un camp cu un cod care era relationat cu tarifarul OAR. Dupa completare se cerea eliberarea dovezii. In caz ca cotizatia era platita la zi in cateva secunde aparea pe ecran in format pdf dovata si se putea printa. Daca cotizatia nu era platita erai rugat in prealabil sa vii sa o platesti. Fiecare eliberare de dovada automat te inregistra in cont si cu suma (minima) pe care teoretic trebuia sa o pui in contract. Astefl se adunau in cont sume pana la coincidenta cu maximul stabilit pentru cotizatia minima. Tot ce depasea acest maxim se taxa suplimentar dupaun algoritm care urma sa se stabileasca de catre conducerea OAR (in functie de bugetul necesar si de situatia economica a tarii, deci de valoare proiectarii estimata anual). ce se obtinea: (a) eliminarea semnaturii de complezenta pentru ca daca stii ca esti inregistrat nu mai poti sa accepti sa pui stampila pe proiectul altuia pentru 50 EUR !!! (b) eliminarea dumpingului pentru ca daca stii ca in functie de cat proiectezi ti se taxeaza cotizatia nu-ti mai permiti sa lucrezi pe 4 EUR/mp !!!(c) diferentierea intre un arhitect care face 5 vile de 200 mp pe an si care poate plati sa zicem o cotizatie de 500 EUR si unul ca Vlad Arsene care a av\ut acum 2 ani cifra de afaceri de 7 milioane EUR care va plati poate chiar 50.000 EUR.
      Proiectul a fost boicotat de presedintele Sturdza (nu o sa poata niciodata sa-mi explice de ce si sa spuna in acelasi timp ca este bine intentionat) care l-a imbrobodit pe Ochinciuc si mi-au omorat proiectul care ma costase pe mine 100 de milioane. Mi-am dat bineinteles demisia.
      (2) sunt de acord ca revolutia trebuie sa o incepem de jos. portocalii au infectat fiecare celula vie a acestei ari si sta s-a intamplat si la OAR unde Serban@Serban dinastia ardeleana care a pus stapanire de 10 ani pe organizatie au adus de rapa breasla neintelegand nimic din ce se intampla sau pur si simplu avand misiune de a face ceea ce fac. In primul rand trebuie la alegerile OAR (este foarte tarziu pentru ca ultimele alegeri au fost anul trecut deci mai avem sa-i suportam 3 ani !!!) sa se vina la conferinta. Acum 5 ani cand am candidat la presedintia filialei Bucuresti am facut o campanie de aducere la vot a arhitectilor din Bucuresti si din 2500 au venit numai 30o dintre acre 200 erai cei de la Mincu care l-au votat in bloc pe Ochinciuc. Fara sa intelegem ca daca nu luam conducerea OAR trebuie sa ne schimbam meseria nu vom supravietui. Sunt gata sa ma altur si daca e nevoie sa ma implic intr-o actiune de organizare a unei actiuni de preluarea puterii daca am sustinere. La ultimele alegeri anul trecut nu mai aveam dreptul sa candidez decat la Presedinte OAR (avusesem deja doua mandate in consilii) si aveam sustinerea unei bune parti a provinciei. Imi trbuia sustinerea lui Mac si automat a facultatii. Mac l-a vrut pe Dorin Stefan si a pierdut la 3 voturi pentr ca nu avea sustinerea celor care m-ar fi votat pe mine. Cei tineri nu vin la vot si este pacat pentru ca ei sunt cei care au inceput deja sa schimbe fata arhitecturii romanesti. Nu putem avea insa calitate fara sa fim platiti.

  • ernest atanasiu  On 6 Februarie 2012 at 1:05 pm

    Sunt de acord si va sustin.
    Sunt multe locuri unde trebuie facute modificari si balanta este foarte fragila. De exemplu, cotizatia. Stiu multi colegi care au venituri mici, dar care nu si-ar mai gasi de lucru daca ar renunta la dreptul de semnatura. Acesti arhitecti nu folosesc apartenenta la OAR la capacitate maxima, beneficiile sunt mult prea mici. Pentru ei OAR este doar o taxa in plus, in schimbul a ce?

    Exista un studiu al profesiei de arhitect la nivel european care ne arata ca o treime dintre arhitecti lucreaza in birouri individuale (numarul a scazut de la 39% in 2010). http://www.ace-cae.eu/public/contents/index/category_id/228
    Acestia ar fi eliminati de miscari bruste in legislatia profesiei. Singura masura care poate avea efecte benefice este implicarea OAR in practica acestor arhitecti, sprijinirea lor 100% in privinta cresterii tarifelor si a prestantei.

    Impactul pe care il are criza asupra profesiei: http://www.ace-cae.eu/public/contents/index/category_id/220/language/en

  • Ardeleanu Mihai  On 14 Mai 2012 at 9:15 am

    Reblogged this on Ardeleanu Mihai.

  • Claudia Blaga  On 25 Iulie 2012 at 5:54 pm

    Buna ziua,am o intrebare dupa terminarea facultati de arhitectura se face o specializare pentru a primi dreptul la semnatura de arhitect?In ce consta aceasta?Multumesc

    • arhiprofesor  On 26 Iulie 2012 at 10:16 am

      Ca sa raspund complet:
      (1) In Romania facultatile de arhitectura au masterul inclus (nu ma refer aici la arhitectura de interior si urbanismul) deci cu diploma de arhitect se poate presta meseria fara nici-o alta specializare.
      (2) Dreptul de semnatura este altceva – fiind legat de capacitatea arhitectului de a-si asuma raspunderi fata de un client pentru a intocmi un proiect ce se realizeaza numai in baza unei autorizatii de construire – si se obtine dupa un stagiu efectuat in conditiile regulementului stabilit de OAR. OAR este organizatia care administreaza dreptul de semnatura.
      Pentru detalii consultarea site-ului OAR este recomandabila.

  • Gabriel Giurca  On 11 Septembrie 2012 at 9:43 pm

    Eu cred ca nu e o solutie sa rezolvam problemele breslei prin pedepsirea si/sau trierea arhitectilor (acestia ar trebui triati din facultate nu dupa). Taxele mai mari si scaderea numarului de birouri individuale avand criteriul determinant banul nu mi se par acceptabile. Conform cu ce spuneti dvs. ar trebui ca practic birourile care abia isi incep activitatea sau cei care nu au relatii sa obtina proiecte majore sa nu aiba nici o sansa.
    Asta ar insemna ca toate proiectele sa ajunga la cei 500 de arhitecti cu drept de semnatura ramasi, care sa-i angajeze pe toti ceilalti 6500 cu salarii de mizerie asa cum se practica in Romania, luand ei personal toti banii. O asemenea masura ar functiona doar in conditiile in care angajatorii ar fi obligati sa plateasca un anumit nivel de salariu minim unui absolvent de arhitectura, asa cum se intampla in tarile civilizate. Altfel masura dvs nu ar face decat sa aduca mai multi bani la ordin, sa lase multi arhitecti saraci sau mai saraci decat erau si sa omoare complet concurenta pe o piata capitalista.
    Cred ca OAR ar trebui sa se implice mai mult in cazurile de semnatura de complezenta si de furt intelectual, sa actioneze in favoarea arhitectului, nu sa-l oprime.
    Parerea mea personala si singurul lucru care cred ca ar ajuta ca arhitectii sa nu mai ajunga sa se „prostitueze” ar fi introducerea unor tarife minime de proiectare care sa includa deasemenea si munca care trebuie prestata in aceste tarife. Intr-o maniera detaliata nu la modul „4 fatade si doua sectiuni”.
    Tarifele minime nu ar trebui sa fie exagerate, dupa parerea mea in conditiile actuale undeva la 10-15 euro pe mp. Asta ar impiedica pe unii sa lucreze foarte ieftin si foarte prost si ar descuraja munca „de complezenta”, lasand totusi loc celor cu pretentii sa se duca cu tariful chiar si la 40 euro/mp in situatii deosebite.
    Deasemenea aceasta masura ar ajuta clientii sa aleaga arhitectul in functie de calitatea muncii si nu doar in functie de banii care se cer.
    Cum am ajuns la 10-15 euro pe mp? Cu un calcul simplu. O casa de 150 mp (fara cerinte sau pretentii deosebite) inseamna 1500 euro si o munca de 2 saptamani. Asta in conditii de lucru rapide, cu software inteligent BIM. (piata capitalista inseamna eficientizare) Asta inseamna in jur de 80 ore de munca. Rezulta 18,75 euro pe ora. Un arhitect american (angajat) este platit in jur de 10-20 dolari pe ora. Va las pe dvs. sa trageti concluziile.
    Momentan clientii serviciilor de arhitectura trimit 10 mailuri la 10 birouri de arhitectura pana gasesc pe cel mai ieftin care lucreaza cu 3 euro pe mp sa zicem si il aleg pe respectivul (pentru majoritatea care nu inteleg ce presupune un proiect de arhitectura sau macar ce ar trebui sa contina, acesta e singurul detaliu semnificativ, banul) . De aici rezulta doua variante: arhitectul care lucreaza cu 3 euro pe mp ori face un proiect foarte rapid tip schita si renunta complet la fazele de PT SI DDE ori se pune intr-o situatie jenanta tot cersind alti bani de la client pe parcursul lucrarii.
    Acuma o sa ma intrebati cum propun sa reglementez ca respectivii arhitecti chiar vor lucra cu respectivele tarife? Foarte simplu, dupa introducerea noilor tarife toti arhitectii care merg sa ceara dovezile OAR vor trebui sa vina impreuna cu contractul ( si cu suma din contract pe el). E o masura radicala care ar deranja foarte multa lume, dar in opinia mea singura care ar schimba ceva. Poate ma insel dar asta e parerea mea si difera de a dvs.
    In concluzie propunerile mele sunt urmatoarele:
    1) Tarife minime impuse (nu sugerate) de OAR
    2) Verificarea prestatiei arhitectului si obligarea acestuia sa lucreze in normele minime de calitate ale proiectului de arhitectura.
    3) Verificarea activa (nu in urma unor reclamatii) a semnaturilor de complezenta sau a furtului intelectual.
    4) Verificarea ca sumele din contractele de arhitectura sa fie cele minime obligatorii.
    5) Limita salariului minim pentru angajatii arhitecti.
    Cu respect, arh. Gabriel Giurca.

    • arhiprofesor  On 13 Septembrie 2012 at 11:16 pm

      Stimate coleg,
      Multumesc pentru comentariu. In ziua de azi pana si astfele de comentarii sunt rare, adica implicarea practic nu exista. Majoritatea arhitectilor ignora complet OAR si faptul ca implicandu-se NUMAI pot face ceva. Majoritatea vad OAR ca sursa obtinerii dreptului de semnatura si ATAT ! revoltandu-se ca trebuie sa plateasca o taxa si avand numai pretentii. La conferinta de alegeri in Bucuresti din cei 3000 de membri nici 10% nu sunt prezenti !!! Aceasta stare de indolenta este prima sursa importanta a situatiei in care ne aflam. Nu sunt de acord cu ce spuneti, fara nicio exceptie. Dar desigur fiecare are dreptul la opinie si pentru ca traim intr-o nefericita de democratie majoritatea decide, indiferent cat de stupida este decizia acestei majoritati, chiar daca la nivel de OAR majoritatea este o minoritate de nici 10% care decide de fiecare data pentru ca-si deplaseaza posteriorul pentru a participa la alageri.
      Dar sa revenim la chestiune, ca sa vorbim pe limba lui nenea Iancu. In Blegia exista o situatie care v-ar place si dvs. si mi-ar place si mie. Nu exista SRL-uri ci numai BIA-uri, iar toti isi inregistreaza contractele la ordinul belgian. Cu urmatoarele observatii: contractekle sunt standard stabilite de juristii ordinului; in taxa – care este mult mai mare decat la noi (nu stiu exact plafoanele, stiu insa ca sunt cota din valoarea contractului) intra si asigurarea profesionala, lucru esential pentru faptul ca un BIA dpdv juridic este fara nicio acoperire (se garanteaza practic cu toata averea arhitectului); din asigurarea se acopera riscurile care la noi in tara sunt total inacceptabile, neexistant o acoperire a acestor riscuri. Ca sa facem ce au facut belgienii trebuie schimbate elemente de esenta in legea 184, lucru practic imposibil in acest moment, pot detalia dar nu am loc aici.
      Tarife minime impuse de OAR … s-a incercat dar nu au fost de acord Ministerul de finante si Oficiul pentru protectia consumatorului care au invocat legislatia UE de libera concurenta.
      Verificare prestatiei arhitectului … s-a propus si toti au sarit ca arsi. La filiala din Oltenia arh.Popescu a facut acest tip de „cenzura” si a fost aspru criticat de vedetele breslei noastre plina de nobism si stupizenie.
      Verificarea semnaturii de complezenta … se face de catre comisiile de disciplina si se pedepseste conform regulamentelor OAR. INEFICIENT !!!
      Verificarea contractelor … neoperabil atata timp cat nu ezista un contract standard obligatoriu. NIMENI nu a fost de acord (discut aici de membrii consiliului national) cu devoalarea contractului, mai ales a valorii acestuia, considerandu-se ca altii pot interveni pe sub masa sa „fure” clientul !!!
      Limita salariului minim pentru salariati … imposibil, este piata libera. Nu s-a reusit asta la nivel national decat pentru angajatii la stat. Nu mai traim in comunism !!! Asta am vrut , asta avem !!! Dealtfel aproape nimeni nu mai angajeaza – de cand cu noua legislatia de muna introdusa de mafia PDL-ista – cu contract pe termen nelimitat. Este un fel de jungla fara nicio protectie pentru nimeni decat pentru PDL-isti si mafia lor. Acui, vom vedea daca noua guvernare va face ceva in sensul ueni adevarate protectii sociale si o piata a muncii mai asigurata,

      Un mic comentariu referitor la tarfiul de 15 EUR/mp.
      Eu nu pot lucra la acest tarif decat daca este vorba de un proiect de birouri cu suprafata de la 2-3000 mp in sus. Nu poti sa asiguri un proiect serios in banii astia. Pentru a locuinta unifamiliala poti face in banii astia numai un PT fara niciun fel de detalii si fara caiete de sarcini, ceea ce inseamna sa-ti bati joc de tine ca arhitect pentru ca sigur ceea ce ai proiectat nu va semana cu ceea ce va realiza clientul.
      Eu cred ca nu se poate face un proiect serios la aceasta dimeniune fara un 50 EUR/mp si asta numai in cazul in care ai de lucru permanent acest tip de case.

      Simt nevoia sa completez cu o explicatie:
      Tariful de contract include si inginerii – minim 3 EUR pentru structurist. (unul bun lucreaza mai scump), circa 1,5 EUR pentru fiecare tip de instalatii adica 4,5 EUR/mp total, exista si firme de instalatii care lucreaza mai ieftin (3 EUR) dar sigur ai probleme ulterior. In asta nu intra avizele care inseamna in ultima vreme un calvar. Timpul pierdut cu avizele inseamna tot BANI !!!!
      Sa nu confundam salariul de arhitect pe ora cu tariful !!!
      NU stiu de unde aveti acel salariu de 10-20 dolari / ora in occident. Asta inseamna 2000-4000 USD/luna la 200 ore de lucru. Asta este un salariu de stagiar.
      Pentru un arhitect patron diferenta este enorma pentru ca un arhitect nu este zidar sau croitor. Un arhitect are nevoie sa citeasca, sa studeize, sa calatioreasca. Un concediu de studii de minim 1 luna pe an este necesar stric pentru meserie. Un arhitect patron face (in medie !!!) 10 oferte ca sa ia o comanda !!! Toate aceste cheltuieli trebuie cuprinse in pret.
      Sigur ca niste mafioti care conduc actualmente OAR si care prin legaturile mafiotice cu PDL-ul nu au probleme de tarife – nici nu lucreaza la pretul dvs. si nu au nevoie sa faca oferte pentru ca iau proiectele pe shpagi.

      Ca sa faci un proiect serios ESTE NEVOIE DE UN TARIF TOTAL DE MINIM 50 EUR/MP la constructii mari sau ciomplicate (eu am facut teatrul de la Slatina cu 45 EUR/mp si abia am reusit sa nu pierd bani – numai la fatada am facut peste 200 de detalii !!!). Pentru o locuinta unifamiliala cred ca un tarif corect este peste 50 EUR, poate 100 EUR/mp ar fi corect. Daca socotim ca o casa costa (totul inclus) circa 800 EUR/mp si proiectul la acest tip de casa in tarif este de minim 10% si pentru ca arhitectul face si o consultanta de materiale, etc. tariful de 80-100 EUR/mp este cel corect. 15 EUR este curata prostitutie.

      De aceea raman la parerile mele. Sigur intr-o piata dementa ca a noastra. Daca am reusi sa facem din Romani un fel de Belgia (poate peste 1000 de ani) OK, atunci poate ca o sa-mi schimb parerile.

      • gabrielgiurca  On 14 Septembrie 2012 at 12:31 am

        Va multumesc pentru raspunsul amplu. Sunt de acord cu ce spuneti dvs. in mare parte. Situatia din Belgia o gasesc foarte buna si nu vad de ce nu s-ar putea copia modelul bun al altor tari europene si la noi.
        Am totusi cateva mentiuni una din ele ar fi ca Belgia nu este romania. Dupa cum stiti si dvs in Belgia sunt foarte multe case si putine blocuri. In Romania in schimb situatia este exact invers. Fiind case putine si proiectele sunt putine, pentru ca la un bloc vechi nu se construieste/modifica mare lucru. Astazi din cauza crizei, artificiala sau nu, locala sau globala, se construieste mai putin ca niciodata in Romania. Preturile au scazut si concurenta este foarte mare. Asta suprapus cu o guvernare foarte proasta pusa pe economii ceausiste intr-un regim capitalist (ca sa nu spun extrem de putreda si aservita diverselor interese per total.)

        In ce priveste verificarea prestatiei arhitectului eu nu ma refeream dpdv al solutiei arhitecturale ci din pct. de vedere tehnic. Arhitectul trebuie lasat sa gaseasca propriile solutii arhitecturale, dar plansele trebuie sa aiba un anumit nivel de detaliere, si piesele proiectului sa fie cele care trebuie sa fie nu date cu jumatati de masura sau deloc. In fond asta ar constitui in primul rand o masura de protectie pentru beneficiar, care de multe ori nu stie ce „cumpara”, mai exact ce ar trebui sa constituie serviciul pe care il plateste. Daca beneficiarii ar fi mai informati si siguri despre ce anume vor primi de la arhitect (in sensul ca stiu ca la acei bani vor primi calitate) poate ca vor fi si dispusi sa dea mai multi bani pentru asta.

        Cred ca una din problemele majore este ca romanii nu au nici cea mai vaga idee despre ce constituie munca unui arhitect sau importanta ei. majoritatea au impresia ca te asezi la computer, scrii „casa” intr-un software si in 10 minute ai tot proiectul facut. Eventual completezi la plictiseala 2-3 formulare si iei 2000 de euro pentru asta, wow. Aici daca imi permiteti este si vina noastra pentru ca efectiv marea majoritate habar nu avem sa ne vindem marfa.

        As face o paralela intre noi si stomatologi, in randul carora am multi prieteni. Desi este criza si la ei si lucrurile nu merg asa de bine ca inainte, sunt foarte uniti intre ei si au stiut mereu sa tina la preturi. Au stiut sa se intalneasca mereu la conferinte si sa tina aproape, colaboreaza intre ei si nu le e frica ca „le este furata meseria”. Chiar si acum putini lucreaza la dumping, si doar cei foarte slabi. Prin asta au avut de castigat cu totii si dupa cum probabil stiti majoritatea o duc mult mai bine decat noi. Eu personal consider ca prin schimbul liber de informatii progreseaza cu totii dar mai ales cei interesati, ceilalti neprogresand oricum.

        In ce priveste tariful serviciilor de arhitectura imi permit sa va contrazic. In primul rand am specificat ca 15 euro MINIM, nu tarif unic. Asta inseamna ca cineva cu experienta si reputatia dvs. poate lucra cu 50 de euro pe mp sau cat doreste. Cineva ca mine insa, care are 32 de ani si doreste sa patrunda pe piata, si care poate nu poate inca oferi solutii arhitecturale la calitatea dvs, trebuie sa lucreze cu bani mai putini. Atentie, aici ma refer la calitatea solutiei arhitecturale din nou. Este posibil ca un arhitect bun sa te scuteasca de foarte multi bani iar un arhitect prost sa te faca sa platesti in plus (ca beneficiar). Acest lucru insa sta la alegerea beneficiarului. Poti sa fii abonat la o companie de telefonie ieftina si proasta sau la una buna si scumpa, este alegerea fiecaruia intr-o piata libera.

        Deasemenea cand am spus 15 euro ma gandeam doar la arhitectura, 3 euro pentru inginerie, instalatiile si avizele separat. Va rog sa luati in calcul si faptul ca nu toate casele se fac in bucuresti si nu constituie locuinte de lux. Exista case fara nici un fel de pretentii la tara, pentru care tariful de 15 euro este deja prea mult. Acei oameni trebuie sa construiasca si ei, sau sa intre in legalitate. Nu putem porni de la ideea ca toti clientii unui arhitect detin sute de mii de euro si doresc case moderne si luxoase. Cum spuneam si mai devreme, cei tineri trebuie sa-si formeze si ei „mana” undeva. In legatura cu tariful puteti consulta site-ul seek.au cu joburile din australia. Din cate stiu arhitectii australieni sunt printre cei mai bine platiti de pe glob si meseria este foarte cautata acolo si azi. Salariul unui arhitect din ce am observat eu incepe pe la 65.000 de dolari australieni si ajunge la 120.000. Asta inseamna maxim 70 AUD pe ora pentru un arhitect foarte experimentat (taxele sunt peste 50%). Sa nu confundam totusi australia cu romania, iar in america in momentul actual sunt mult mai mici ca in australia sau NZ. Cand am spus 10-20 dolari pe ora am luat in calcul pretul pe site-urile care ofera munca de arhitect (in general din america) cum ar fi elance sa zicem. (si da, pretul e mai mic decat cel de angajat in USA dar am considerat ca e mai apropiat de ce ar primi acolo un agajat roman sa zicem)
        In plus dvs. vorbiti de 50 euro pe mp la un teatru, care constituie un proiect cu dificultate deosebita, deci evident discutam de alte tarife.

        Personal, as fi incantat ca un arhitect sa fie platit la fel ca in restul europei sau chiar mai bine, dar parerea mea este ca e bine sa ramanem realisti si in limitele a ce avem momentan in Romania. Ganditi-va ca pretul pietei la un inginer este 3-5 euro /mp. De acord ca un inginer nu face management si nu are deaface cu zeci de avize, hartii si discutii interminabile cu clientii. Dar totusi intre 3 euro si 50, este ceva diferenta. Are si el o facultate, si munca (de proiectare) e similara cu a noastra.

      • arhiprofesor  On 15 Septembrie 2012 at 3:15 am

        Tot ce spuneti este corect. Este insa o discutie fara sfarsit pentru ca intr-un domeniu ca al nostru daca lucrurile sunt pornite prost, fara o gandire de ansamblu si fara a lasa in legislatie portite de adaptare ulterioara inotam sa nu ne scufundam si atat, fara a avea o directie, un scop si o finalitate. Cred ca merita sa purtam astfel de discutii intr-un cadru organizat, cadru care din pacata nu mai poate fi OAR, organizatie puternic mafiotizata si virusata de coruptia si lipsa de interes pentru binele public care a cuprins toata societatea. Cred ca in ciuda teoriilor nu se poate face nimic decat de jos in sus, de la initiative de grup la conducerea organizatiilor de tip OAR si UAR. La UAR se pare ca s-au schimbay niste lucruri in bine fiind inlaturati la ultimele alegeri mafiotii. Este prima conditie si la OAR. Pana atunci discutam degeaba. Eu am multe de spus pentru ca 8 ani de consiliu national si teritorial si aproape un an de vicepresedintie la Bucuresti cand am incercat in zadar – am incercat, nu am stat deloc linistit – si m-am lovit de indiferenta si apucaturile mafiotice ale lui Sturdza si actualului presedinte Tiganas, cu larga colabotrare a lui Ochinciuc, care nu intelege nimic din ce se intampla, m-au facut sa vad limpede lucrurile. Mi-am dat demisia renunatand la cei 11 milioane pe luna ca vicepresedinte, bani care acum mi-ar prinde tare bine !!!, pentru ca efectiv am fost amenintat de acesti mafioti nemernici care nu s-au sfiit sa-mi insceneze tot felul de lucruri. Mi-am zis ca la urma urmei nu-i razboiul meu, atat timp cat celor 3000 de arhitecti bucuresteni nu le pasa. Le spun studentilor mei ca au obliogatia ca imediat ce obtin dreptul de semnatura, sa faca o mica revolutie de rasturnare a acestei conduceri corupte a OAR, prin alegeri democratice (cu toate ca de fiecare data voturile sunt masluite) si daca vor voi le voi sta la dispozitie cu experienta si intelegerea mea sa-i ajut sa schimbe lucrurile. Pana atunci imi fac meseria de profesor, care macar imi da satisfactiile intelectuale de care am nevoie si-mi tine treaza creativitatea. Poate stam de vorba candva la un pahar de apa minerala si o cafea cu zaharina (pana si aici am limitarile mele !!!). Ideile bune apar numai din comunicare. Nimeni nu detine adevarul absolut si solutiile miraculoase.

  • gigel  On 19 Ianuarie 2013 at 8:33 am

    Cred ca la nivelul castigurilor in Romania, in comparatie cu Austria unde aceasta cotizatie este 4.000 Euro, pragul ar putea fi undeva la 1.500 – 2.000 Euro / an.

    E mult daca judecam din perspectiva unui arhitect care traieste la limita saraciei, avand 2, 3 poate 4 proiecte de vilisoare pe an, pe care le tarifeaza cu 6-8 Euro/mp. Sa nu uitam insa ca la acest nivel de prestatie nu exista sigur licente legale pentru softurile folosite, nu exista un loc de munca civilizat, nu se poate asigura o calitate a proiectelor conforme cu legile in vigoare si normele de bun simt ale meseriei. E un fel de practica la botul calului a unei meserii care, dupa parerea mea, nu poate fi exercitata de muritori de foame.

    COMENTARIU CENZURAT

    • arhiprofesor  On 19 Ianuarie 2013 at 10:37 am

      Stimate (presupun) coleg,

      Am incercat sa va raspund in privat pe adresa atasata mesajul dar probabil este o adresa falsa pentru ca nu am reusit. Aleg sa va raspund aici desi am fost nevoit sa va cenzurez comentariul datorita limbajului pe care l-ati folosit si pe care nu-l accept din respect pentru ceilalti cititori ai blogului. Reproduc aici mesajul pe care am incercat sa vi-l trimit pe e-mail. In masura in care doriti sa dialogam, nu am nimic impotriva dar numai daca utilizati un limbaj civilizat.

      Mesaj e-mail:

      Trec peste limbajul pe care l-ati folosit in comentariul facut pe blog la articolul referitor la OAR datorita caruia nu l-am putut face public.
      Sunt de acord din ce spuneti cu un singur lucru si de aceea va si raspund: putem avea opinii diferite, mai ales in legatura cu modul de prestare a unei meserii ca cea de arhitect intr-o tara care nu-si respecta arhitectii.
      Ce ma mira insa, daca sunteti arhitect, este ca nu ati inteles esenta protestului meu formulat prin articol si pe care-l confirmati prin tot ceea ce spuneti, e drept intr-un limbaj departe de eleganta care ar trebui sa califice un arhitect.
      Vi se pare normal, chiar in perioada asta de criza, sa fiti platit pentru acel un singru proiect pe an pe care-l faceti cu 3-4 euro/mp ? V-ati simtit jignit probabil de expresia mea „proiectare la botul calului”. Pai nu asta faceti, utilizand softuri furate, predand proiecte incomplete, eliminand orice etapa de studiu necesara unui proiect adevarat pentru ca nu aveti timp pe banii mizerabili pe care-i primiti ?
      Nu vreau sa continui pentru ca daca nu ati inteles mesajul articolului meu, chiar nu are rost. Va recomand insa sa-l recititi si poate ca vi se deschide mintea pana la urma.
      Cititi fraza cu fraza si memorati-le. O sa va faca bine. Va garantez.
      Nu-mi permit sa va poreclesc si eu cu particule de gen curu, sau basi, sau mai stiu eu ce alte mizerii aplicate cuvantului arhitect, pe care nu stiu daca le meritati pentru ca nu va cunosc si va creditez automat – pentru ca ati terminat o scoala de arhitectura – cu minunatele calitati ale unui arhitect, desi acestea nu se intrevad in comentariul pe care l-ati facut pe blogul meu.
      Inteleg ca nu sunteti muritor de foame, cu 3-4 proiecte pe an, ceea ce inseamna ca probabil. netraind la oras, va ocupati cu agricultura sau va descurcati cumva sa faceti bani din alte „invarteli”. Felicitari ! Va doresc cat mai curand sa reusiti sa intelegeti ca meseria asta nu se face numai in week-end dupa ce in restul saptamanii ati facur „invarteli”.

      Una peste alta, va rog sa-mi scuzati excesele de limnaj, desi m-am straduit sa nu va jignesc, pastrand totul in zona neutrului – daca nu am reusit va rog din nou sa ma iertati.
      As fi preferat sa nu va asundeti in spatele unui GIGEL si sa purtam un dialog civilizat pe o tema care ne priveste pe toti arhitectii, si in care evident putem avea opinii diferite, chiar foarte diferite.

      Cu respect, numai cu respect,

      arh.Dan Agent

  • andrei  On 28 Ianuarie 2013 at 1:02 am

    domnule arhiprofesor, se pare ca selectati comentariile interesatilor in a-si da cu parerea la ideile d-voastra. Pacat ca traiti in cercul d-voastra stramt, si viziunea e destul de sumar largita.
    Nu exista arhitectura facuta la botu calului, asemenea gandire nu va face cinste deloc ca coleg de breasla. Si acele cifre aberante de mii de euro taxa de drept de semnatura, poate in filme, nu in ziua de azi, cand multi arhitecti se plang de lucrari putine, unii suspendandu-si dreptul de semnatura din cauza ca nu pot plati acele cateva sute de lei cotizatie.
    domnule, arhitectii si-au castigat dreptul de a profesa arhitectura, de a-si pune stampila pe proiecte, nu tre sa fie conditionati sa isi desfasoare activitatea cu o taxa aberant de mare.
    Cat despre softuri, nu va mai plangeti asa tare, se poate desena si la planseta, fara softuri. ce o sa mai spuneti atunci? 800 de euro pt o versiune autocad veche. atat costa un soft ieftin. pt 800 de euro imi puneti taxa de 1500-2000 euro pe an? sunteti incoerent.va ganditi la modalitatea de cum ar putea sa va vina mai multe proiecte de la cei care nu si-ar mai putea permite sa plateasca acea taxa si implicit sa renunte la dreptul de semnatura.
    E bine sa fii profesor, sa iei un salariu de bine de rau in fiecare luna, sa incerci sa maresti locurile de studenti in fiecare an, fara a se raporta la cererea pietei, pentru a avea facultatea mai multe fonduri, si implicit salariul sa fie mai mare. Mai incercati sa le puneti bete in roate colegilor care chiar practica arhitectura si nu teorie, in timpul d-voastra liber. Eu personal cred ca profesorii sa profeseze la scoala, iar arhitectii sa deseneze proiecte. IAR DECIZIILE DIN CADRUL OAR SA FIE LUATE DE ARHITECTI CARE AU CONTACT ZI DE ZI CU REALITATEA DIN PIATA SI NU DE PROFESORI CARE AU 3 MINUTE INTRE PROIECTELE PROPRII, ORELE DE CLASE DE LA SCOALA SI COMISIILE UNDE MAI SUNT EI MEMBRI.
    Noroc si la mai bine domnule arhiprofesor. Invatati-ne ca noi nu stim

    • arhiprofesor  On 29 Ianuarie 2013 at 1:58 am

      Stimate coleg. V-am raspuns anterior celuilalt comentariu, fara sa-l bag de seama pe acesta. Incerc asadar sa va raspund oarecum pe dos. Chiar nu va inteleg iritarea care va face sa fiti foarte agresiv, banuiesc fara sa ma cunoasteti, pentru ca daca m-ati cunoaste v-ar fi jena de cele pe care mi le reprosati. Ma bagati intr-o categorie din care nu fac parte. As vrea sa clarificam lucrurile, din respect pentru dvs. Nu fac parte din cei care devin profesori imediat dupa ce au capatat diploma. Am 35 de ani de experienta de proiectare (si in tara si in alte tari), am lucrari (la care am participat in cele mai duiverse forme, de la autor, co-autor, executant, furnizor, consultant, project-manager, etc.) extrem de diverse, de la teatre, spitale si locuinte la cladiri industriale si de aceea sunt acum un profesor iubit de studentii mei, pentru ceea ce stiu si sunt in stare sa le comunic. Eu mi-am inceput activitatea de cadru didactic in urma cu numai 4 ani, la final de cariera, si pentru ca plata in universitate este de-a dreptul penibila in primele opt luni de activitate nici nu mi-am ridicat salariul, nici nu am stiut exact cat este acest salariu, iar cand am aflat am facut o mica depresie. Pe atunci castigam suficient din alte business-uri ca sa nu ma intereseze acest salariu. Lucrurile s-au schimbat si acum a trebuit sa renunt la dreptul de semnatura pentru ca nu-mi permit sa platesc taxa. Deci in cazul maririi taxei pe care o sustin cu convingere, nu sunt printre cei care raman cu drept de semnatura ci va trebui sa ma multumesc cu statutul de colaborator, desi am avut la un moment dat in firma 60 de angajati. Nu fac parte din nicio comisie, nu stiu de unde ideea asta creatza. Chiar nu fac parte din mafie si de aceea am idei. Mafiotii nu au idei pentru ca sistemul le convine. Sunt in acest moment dedicat cu totul activitatii didactice, nu o fac la botul calului chiar daca sunt prost platit. Sunt extrem de prost impresionat de agresivitatea dvs. si vreau sa va anunt ca sunteti aici acceptat ca vizitator pe un spatiu privat. Imi cenzurez comentariile pentru ca nu pot accepta limbajul vulgar. Asta este cenzura pe care o fac dar daca parcurgeti si alte articole ale blogului veti vedea ca am avut de-a lungul timpului mai multe dispute cu colegi arhitecti, avand opinii chiar foarte diferite, dar ne-am pastrat in limitele bunului simt, fara acuze lipsite de temei si eleganta. Daca dvs. sunteti acel „gigel” pe care l-am cenzurat, pot sa va spun ca v-am facut un serviciu cenzurandu-va pentru ca limbajul din acel prim mesaj il descalifica pe autor nu numai ca arhitect. Sper sa nu fie asa. Eu va acord tot creditul pentru ca in ciuda unei tendinte egalitariste pe care am simtit-o la dvs. eu cred ca facem parte dintr-o elita intelectuala si merita sa dialogam, chiar de pe pozitii radical opuse, utilizand un ritual al elegantei si respectului pentru numele de arhitect. Cu respect.

  • andrei  On 28 Ianuarie 2013 at 10:13 pm

    domnule coleg de breasla, vad ca trageti multe concluzii doar din cateva fraze. Aparentele inseala, ar trebui sa stiti asta. referitor la raspunsul dumneavoastra, aveti mare dreptate cand spuneti ca sunt diferite puncte de vedere referitor la o oarecare problema. Daca ar fi sa va raspund punctual, v-as raspunde din punctul de vedere al unui om simplu si nu al unui arhitect: nu conteaza munca care o faci, conteaza faptul ca muncesti. Credeti ca un arhitect e mai presus decat un maturator de pe strada? automat imi imaginez ca raspundeti da. Va inselati. Societatea asta functioneaza datorita mecanismului maturator+arhitect. E un exemplu abstract, sper sa intelegeti. Asadar, orice individ care este util societatii intr-un mod sau altul trebuie respectat. Chiar daca munceste la tara, in desert, in canalizare sau in copac. In occident nu conteaza ce muncesti, conteaza ca muncesti. o mentalitate pe care am preluat-o dupa cativa ani de petrecut in occident. Viziunea se modifica intrand in contact cu alte mentalitati din alte tari.

    daca mi se pare normal, chiar in perioada asta de criza, sa fiu platit pentru acel un singur proiect pe an pe care-l fac cu 3-4 euro/mp? Poate ar trebui sa fac o analiza sa vad de ce sunt platit cu 3-4 euro, cum spuneti dumneavoastra, si o sa trag concluzia ca exista niste fabrici de produs arhitecti pe banda rulanta, fara a se raporta la piata (de unde este o concurenta acerba intre arhitecti pt un proiect, unde toata lumea trage pretul in jos cat mai mult pt o bucata de paine), o sa descopar ca piata imobiliara merge destul de greu din cauza blocarii creditelor, o sa observ ca este o criza acuta din toate punctele de vedere in romania cu r mic, si atunci o sa trag linie si o sa vad daca este rentabil sa vand acel proiect cu 3-4 euro. Daca il vand sau nu e treaba mea, deoarece mi-am castigat stampila si o folosesc cum cred. Daca nu o folosesc corect, atunci exista comisie de disciplina, ma cheama si imi anuleaza dreptul de semnatura.
    Mai merg pe la un sediu OAR si vad acolo lista cu numarul de proiecte ale arhitectiilor din sediul OAR respectiv si ma mir cum de un conductor arhitect are intr-un an 100 si ceva de proiecte inregistrate, iar alti arhitecti abia daca au 6 proiecte. Mai si zambesc ca hotia este afisata chiar in sediul OAR, pt ca sa fim seriosi, acolo e doar semnatura de complezenta, doar ca nu se ia nici o masura, ca si cum e ceva natural acest lucru. Nu se promoveaza un tarif minim obligatoriu, asa ca fiecare nici nu stie la ce sa se raporteze, chiar daca teoretic exista un tarif minim. insa nimeni nu il aplica, pt ca nu este impus. ar trebui niste tarife minime ca la notari.
    Cat despre discutia cu softurile, este o discutie iesita din context, pentru ca majoritatea arhitectilor detine o licenta minima, fie ea si de 800 de euro, ceea ce e suficient cu un autocad sa se predea un proiect studiat si superstudiat. Fiecare apeleaza la ce stie mai bine. O sa vedeti arhitecti care nu ating calculatorul, care au ramas la creion si tus, sau colegi care au uitat de creion demult.

    o zi buna si sa respectam deciziile colegilor arhitecti, indiferent de decizii, atat timp cat acele decizii nu ii afecteaza profesional pe ceilalti

    • arhiprofesor  On 29 Ianuarie 2013 at 1:32 am

      Va multumesc pentru comentariu. Remarcati o serie de lucruri pe care, daca aveti bunavointa sa observati, le-am notat si eu in articolul meu. Semnatura de complezenta, lipsa tarifelor minime, etc. Sunt de acord cu faptul ca fiecare, acolo unde ne facem treaba duntem utili societatii. Nu inteleg de ce mi-o spuneti ca pe un repros, pentru ca din textul meu nu reiese ca as face vreo discriminare in aceasta directie. Cred insa ca exista o diferenta intre arhitect si maturator prin aportul pe care-l aducem, calitativ vorbind, societatii unul si altul. Numai comunistii puneau semnul egalitatii intre muncitor si intelectual. Sper ca, dupa ce v-ati imbibat de occident, nu ati pastrat mentalitatile comuniste de egalitarism. Mai cred ca, indiferent de faptul ca suntem niste prestatori de servicii, ca arhitecti, si suntem supusi legilor pietii, avem in plus fata de ceilalti prestatori de servicii o raspundere culturala fata de societate de care nu ne scuteste piata. Nu este suficient sa ne complacem in a astepta sa fim trasi de ureche de comisia de disciplina. Nu de asta am facut o facultate si nu una oarecare ci facultatea de arhitectura !!! Nu are, credeti-ma pe cuvant, nicio legatura indolenta din acest punct de vedere, cu modul cum am fost pregatiti in facultate. Cred dimpotriva ca unii dintre noi sunt facuti sa fie arhitecti iar altii au numai diploma, indiferent ca au absolvit Ion Mincu, Spiru Haret sau vreo facultate mai cu staif din Franta, Anglia sau orice alta tara europeana, ca sa ne pastram in zona in care, macar dupa statutul Bologna putem practica fara oprelisti legislative. Din pacate mentalitatea comunista, egalitarista ne domina inca si nu reusim sa consumam mental faptul ca nu toti cei care au diploma de arhitect trebuie neaparat sa si practice meseria de arhitect care face case. In UK, numai 1% dintre absolventii unor facultati de arhitectura fac proiectare de case !!! Cum se regleaza acest filtru ? Prin mecanisme similare celui pe care eu il propun si ma injura unii ca dvs.: tzaxa foarte mare pentru dreptul de semnatura. Repet ce am mai spus si in articol. Din pacate nu este acum momentul sa discutam o astfel de „regelare” data fiind criza economica. Eu ca umil cadru didactic universitar, constat ca matematic din numarul de studenti care-mi trec prin mana, numai circa 10% au realmente chemare pentru arhitectura iar dintre ei, in fiecare an, numai 2-3 studenti au cu adevarat „chemare”. La arhitectura nu e ca la contabilitate – toti stiu sa adune si sa inmulteasca !!! Foarte putini vor fi cu adevarat arhitecti. Discutam de arhitectura nu de constructie. Nu orice casa este si arhitectura. Bineinteles ca poti face o constructie si pe cativa lei, sa stea in picioare. Dar nu inseamna ca aia este automat arhitectura. Din pacate in Romania (cu R mare, pentru mine, sa-mi fie iertata aroganta !) s-au suprapus in aceeasi perioada mai multe crize: criza de trecere de la un sistem si o mentalitate egalitariste, criza de sistem a capitalismului insusi, pe care cei mai multi dintre noi nici nu reusim inca sa-l intelegem si doar mimam ca facem un business, criza de sistem intern, mafiotizat aproape fara putinta de iesire, si care face imposibila o concurenta reala bazata pe calitate, criza financiara care ne aduce pe majoritatea in pragul falimentului personal, criza datorata unui sistem legislativ aflat si el in tranzitie catre o europenizare fara discernamant si multe alte tipuri de criza pe care nu mai are rost sa le insir, printre care si criza de dialog, lipsa respectului pentru opinia celuilalt. Inteleg din acest dialog al nostru ca resimtim amandoi tot acest set de crize suprapuse si suntem nemultumiti. Nu cred ca avem a ne reprosa ceva ci mai curand cred ca toti cei care simt din plin nemultumirile de acest tip, ar trebui sa ne implicam mai serios in organismele care ne otravesc viata. OAR exista ca sa ne apere interesele, interesele fiecaruia dintre noi, si cele ale breslei in ansamblul ei. Nu noi existam pentru OAR ci invers. Ori daca la momentele cheie, nu participam la decizii (la conferintele de alegeri, o data la patru ani) degeaba ne vaicarim c a babele. Eu am incercat sa fac multe lucruri, dar am avut mereu senzatia ca fluier in biserica. Din nefericire toate previziunile mele ca ne indreptam catre un dezastru, inca de acum 10 ani, le vad acum implinite. Ultima fraza din comentariul dvs. este un indemn la respect al deciziilor celorlalti „atata timp cat nu ma afecteaza”. Ori eu in articol enumar o multime de decizii care ma afecteaza si ne afecteaza pe ceu mai multi dintre noi. Indemnul meu este altul: lmplicati-va in OAR si numai asa veti avea convingerea ca vi se respecta indemnul la respectarea deciziilor. Va urez in primul rand sa aveti sanatate si puterea de a face ceea ce faceti ca arhitect gandindu-va de fiecare data ca ceea ce faceti este cel din urma lucru pe care-l lasati in urma dvs. indiferent cati bani vi se dau pentru asta. Inca o data multumesc pentru comentariu.

  • gigel  On 29 Ianuarie 2013 at 10:48 pm

    domnule arhiprofesor, va multumesc pt rabdarea de care ati dat dovada in mesajele afisate. sunteti foarte diplomat, si va respect pt asta. ati avut mare rabdare si stapanire de sine sa comunicati civilizat cu mine. va doresc sa profesati cat mai mult ca profesor, sa ii invatati pe viitorii arhitecti primii pasi in arhitectura.
    sa nu mai dezvoltam alte subiecte, gen OAR, taxe, etc, pt ca eu cred ca d-voastra sunteti de acord ca nu suntem de acord in legatura cu viziunea privind activitatea administrativa a OAR sau ce inseamna sa profesezi ca arhitect.
    pot fi civilizat atunci cand e cazul, insa atunci cand apare cineva care imi ingradeste dreptul de a profesa, si implicit a-mi castiga painea, ma transform intr-o persoana agresiva, urlu, musc, scuip, il trag de par pe celalalt, etc.
    Sunt sigur ca sunteti o persoana inteligenta si puteti propune si alte masuri pt a stopa semnatura de complezenta, tarifele f mici de pe piata la proiectele de arhitectura, decat sa propuneti taxe mari de mii de euro, care ar avea ca efect ramanerea pe piata doar a celor cu bani multi si f multi. sa fim inventivi, creativi, flexibili si inteligenti si sa cautam solutii mai bune pt toata lumea. am pretentii de la persoane de-al de noi
    spor la munca si sa avem un an nou mai bun

    • arhiprofesor  On 30 Ianuarie 2013 at 3:34 pm

      Stimate coleg, este evident ca sunt multumit ca reusim sa comunicam chiar daca pe unele coordonate nu suntem de acord. Poate vom avea ocazia sa dezbatem subiectul caruia nu i-am putut da un raspuns care sa ne convina amindorura. Chiar sunt interesat ! Pentru a va da seama ca am exercitiul rezolvarilor in conflict va relatez un fapt din experienta mea recenta ca lector, coordonator al anilor mici I si II la facultatea noastra. De cand am preluat aceasta responsabilitate care a insemnat o regandire completa a unei programe ce semana mai mult cu o scoala post-liceala, dupa modele de ultim momet in pregatirea viitorilor arhitecti preluate de la universitati de renume americane si elvetiene, am avut – va imaginati ! – de intampinat o rezistenta extrem de dura din partea unora dintre colegi. Am mers insa mai departe si drept urmare scoala a capatat o cu totul alta fatza, inclusiv la nou introdusul examen de admitere, care este croit dupa modelul universitatilor britanice, cu potrofoliu si interviu. Incepand de anul acesta nu mai sunt singur la anul I si mergem doua grupe in paralel. cealalta grupa este condusa de o colega arhitect care este oarecum opusul meu pe foarte multe planuri. Nu prea are experienta de proiectare in schimb are o deschidere foarte ampla catre artele vizuale in general, de unde o aplecare mai pronuntata catre abordarea intutitiva si mai putin rationala a lucrurilor. La inceput ne-am contrat destul de brutal, in termeni civilizati evident. Am acceptat insa amandoi formula ” suntem de acord ca nu suntem de acord” pentru unele situatii si ca atare pana la urma studentii ies in castig. Nu numai din disputele noastre deschise pentru ca asista la dezbateri de fond cu argumente si contraargumente care le imbogatesc automat modul de ganduire dar si pentru ca cele doua ateliere dezvolta directii de avordare usor diferita a subiectelor puse in discutie si astfel fiecare are ocazia sa parcurga o gama mai mare de solutii, de viziuni, de abordari. Din pacate in ce priveste OAR este necesara o politica unitara, clara, valabila pentru toate cazurile, ceea ce este mai greu decat un exercitiu intelectual fie el si purtat cu studentii incepatori in ale arhitecturii. Va multumesc pentru contributia la discutia noastra si va mai astept, chiar daca vom fi de acord ca nu suntem de acord. :)))) Cu stima

  • giorgel  On 7 Februarie 2013 at 12:35 pm

    Bine, dar cine esti tu ?
    Daca esti lector, crezi ca esti si arhitect ?
    Cu lucrarile alea ?
    Ti le face studentii ?
    Cu astea nu te califici in aia 500.
    Ne faci de ras.

    • arhiprofesor  On 7 Februarie 2013 at 7:29 pm

      Amuzant mesajul. Draga giorgel. Inainte sa fiu lector am fost sunt si voi fi arhitect. despre care lucrari vorbesti ? Despre premiul special al juriului la Concursul International „Confruntari Varsoviene”, despre premiul OAR pentru arhitectura de interior la Anuala din 2007 (juriu international) despre cele 8 teatre facute in Libia, Orasul sportiv Tripoli la care am colaborat masiv (Velodrom, sala de sport 6000 de locuri, piscina olimpica 2000 de locuri, locuinte in Algeria, Libia, Siria, Irak, cladiri industriale in Egipt, blocuri de locuinte in Bucuresti (Stirbei Voda, Izvor), teatru Slatina, mai multe vile si mici blocuri de locuinte private in Bucuresti, refacerea Spitalului Clinic Fundeni, nenumarate sali policalente amenajate dintre care sala Mitita Constantinescu BNR Bucuresti, amenajari de restaurante si spatii comerciale, etc. etc. etc. Dar tu cine esti ? Ca sa stiu daca ne faci de ras sau nu ? Dupa cum te ascunzi dupa un pseudonim poate ca nici nu ai ajuns inca sa fii arhitect ?! Nu m-a preocupat niciodata sa ma afisez cu ce am facut si cu exceptia numarului din revista arhitectura dedicat Romproiectului, unde alaturi de colegul si prietenul (pe atunci) Traian Musatescu am impartit rubrica debut cu mai multe proiecte, mai ales dintre cele de concurs facute impteuna, nu am fost obsedat de a-mi publica lucarile si de aceea acum depind de studentii mei pe care-i mai rog sa-mi digitalizeze unele dintre proiecte desenate la vremea lor in tus pe calc. Daca nu-ti place ce am facut eu, sa fii sanatos. Poate ne arati ce faci tu giorgele !? Ai facut vreo casa la viata ta care sa poata fi numita arhitectura ? Tu la ce categorie te califici ? Ca pe mine in mai bine de 35 de ani de meserie a avut cine sa ma califice si ma simt confortabil. Nu am nici urme de scuipat, nici de rosii sau castraveti si nici nu mi s-a daramat vreo casa peste mine.

  • acelasi necoleg  On 7 Februarie 2013 at 11:00 pm

    Deci ii mai rogi pe studenti sa „digitizeze”.
    Si la OAR ai ridicat si chestia asta ?
    Sau la facultate ?
    Ca putem sa ne dam si noi cu parerea despre lucruri de felul asta.
    Clientii stie cine le lucreaza defapt lucrarea ?
    OAR stie ?

    • arhiprofesor  On 7 Februarie 2013 at 11:59 pm

      Le spun studentilor mei ca „arhitectii fac parte din elita intelectuala cea mai selecta”. Comentariile de genul celor scrise cu mare efort de necolegul (slava Domnului !) giorgel m-ar putea face sa caut o nuantare a acestei sintagme, care ar fi mai corect formulata astfel: „arhitectii ar trebui sa faca parte din elita intelectuala cea mai selecta”. NU ! Gresit ! Formularea este corecta. Fisura, lipsa logicii este in alta parte. Specimene ca acest giorgel nu au nimic comun cu ceea ce trebuie sa fie un arhitect. In primul rand tinuta, respectul de sine si respectul pentru partenerul de dialog. In al doilea rand nivelul analizei. ce putem spune despre cineva care se exprima ca la barbut in propozitii de maxim 7-8 cuvinte. Dar probabil ca avem de-a face cu un intrus, unul dintre acei tigani care se apuca sa construiasca fara sa stie nici ce-i ala un unghi drept, ca – deh – la fotbal si la arhitectura se pricepe tot mitocanu’. Arta regala risca sa decada cu astfel de specimene in cea mai disperata deriziune. Mi-e groaza la gandul ca un asemenea ipochimen ar fi putut sa treaca printr-o facultate de arhitectura si chiar ar fi putut obtine si dreptul de semnatura !!! Sa ne ajute Dumnezeu !

  • Arhitect Dan Firoiu  On 22 August 2013 at 8:58 am

    cred ca nr.1 in lista de doleante ar fi restrangerea formarii profesionale. In momentul de fata numai Universitatea de Arhitectura din Bucuresti formeaza aprox. 300 de viitori ”arhitecti” – fara a mai socoti si absolventii de la urbanism si arhitectura de interior, care dubleaza cifra – in fiecare an (si probabil undeva nu departe de cifra respectiva este si rata de promovabilitate) la care se adauga si alte Universitati particulare sau din alte orase. Cred ca, desi suna periculos sau incorect piata este suprasaturata si probabil ca un numar de 10 ori mai mic ar fi optim cel putin in Bucuresti. In acest fel s-ar realiza o selectie mult mai riguroasa, care ar duce si la majorarea tarifelor.

    • arhiprofesor  On 22 August 2013 at 4:47 pm

      Multumesc pentru comentariu. Este adevarat ca (1) nu exista p baza pentru justificarea numarului de arhitecti „produsi” anual de cele 5 facultati de arhitectura agrementate momentan de ARACIS (Oradea nu mai este pe aceasta lista); (2) pregatirea generalista, care inseamna ca da sperante oricarui absolvent ca va fi arhitect de case este iarasi lipsita de onestitate pentru ca nu numai intr-o perioada de criza ca acum, dar in general, marea majoritate a absolventilor facultatilor de arhitectura – in alte tari – nu vor fi arhitecti de case ci se vor ocupa de multe alte tipuri de „misiuni”(3) in Romania nu exista inca o cultura a acceptarii arhitectului functionar – in tara in care arhitectii si-au exprimat la cel mai inalt nivel satisfactia pentru munca pe care o fac (Danemarka) 47% dintre arhitecti activeaza in diverse organisme de stat. La noi membrii in diversele comisii sunt arhitecti practicanti conform principiului cine sta in poarta si centreaza si da si cu capul sa bage golurile !!! Lipsa de specializare a arhitectilor provine si dintr-o lipsa a culturii proiectarii propriei cariere, lipsa pe care o mostenim din comunism, societate paternalista prin excelenta. Daca arhitectii ar fi pregatiti mental din facultate sau chiar dinainte de facultate pentru un anume tip de cariera nu ar mai fi atat de frustrati de ceea ce fac, la intamplare, iar societatea ar beneficia de serviciile unor arhitecti profesionisti pe fiecare segment spcific in parte (varianta functionarului arhitect este dupa parerea mea foarte respectabila si este o mare nevoie in Romania de astfel de specialisti, nu este o oportunitate care se iveste in functie de „pile” ci ar trebui sa fie un model de cariera exemplara cu pregatire specifica. E numai un exemplu din cele „n” alternative la cariera de arhitect „star” constructor de „monumente”. Arhitectii de locuinte standard, cu unb anume specific pe anumite zone ar trebui deasemenea sa fie scoliti special pentru o astfel de „meserie”. Pot continua si o discutie pe tema asta ar fi foarte interesanta. Cred ca vina o au si arhitectii care nu inteleg ca specializarea este singura sansa de succes.

  • Pro M  On 28 Octombrie 2014 at 2:08 pm

    Articolul publicat este bun. A fost citit cap-coada si ceea ce nu a fost expus a fost modul cum s-a infiintat acest O.A.R., de unde numele de Ordinul Arhitectilor (probabil din Ordinul Francmasonilor). Batalia de inceput pentru infiintarea Ordinului cand avem R.N.A., U.A.R., de ce? Pentrul dreptul de semnatura? Am lucrat ceva timp in Franta ca arhitect si nu am intalnit cuvantul de Ordin. Plus ca tarifarea in Franta este corespunzatoare cu venitul pe cap de locuitor. Alta lume, alta gandire, alta arhitectura.

    • arhiprofesor  On 29 Octombrie 2014 at 1:07 am

      Multumesc pentru comentariu insa era bine sa fie mai documentat. Registrul nu mai exista. Ordinul a preluat probabil denumirea din Franta (unde exact asa se numeste) si din alte tari unde numele este acelasi. Are oare importanta denumirea ? De unde aceasta legatura cu masoneria ? Nu exista nicaieri in Europa la acest moment „tarifare”. Cred ca aveti niste informatii din alta lume, o lume a arhitectilor de cu multi ani in urma. Ultima propozitie este un enunt constatator cu care nu pot sa nu fiu de acord. Pentru informarea dvs. Ordinul OAR a fost infiintat prin Lege – Legea nr.184. OAR nu este deci o asociatie cum este UAR, in care se accede prin adeziune, ci este o organizatie creata de legiuitor pentru a se ocupa exclusiv de administrarea dreptului de semnatura. Faptul ca cei care conduc OAR se ocupa de orice altceva numai de ce spune legea nu, este o poveste complicata. Cert este ca UAR ramane in continuare o Asociatie Profesionala de elita a arhitectilor avand o acoperire completa a aspectelor creatice ale meseriei de arhitect, fiind deci o asociatie de creatie si nu o organizatie administrativa cum este OAR.

      • Pro M  On 29 Octombrie 2014 at 7:40 am

        Multumesc pentru raspuns.

  • arhiprofesor  On 6 Martie 2013 at 12:34 am

    Un coleg arhitect comenteaza articolul postat de mine aici, in termeni suficient de politicosi ca sa nu ma deranjeze. http://www.arhitect.octavian-ungureanu.ro/aberatii-despre-dreptul-la-semnatura-al-arhitectilor/ Sunt insa mirat ca in loc sa incerce sa inteleaga propunerea facuta de mine o trateaza din plecare drept o aberatie fara insa sa propuna ceva in schimb. Din nefericire cam asta este atutidinea tuturor celor care nu se implica de ani de zile in OAR si care se multumesc sa carcoteasca: genul celor care le stiu pe toate si pentru care orice idee a altuia este o aberatie. Sigur insa ca intre timp, vehementa cu care unii colegi mi-au criticat pozitia m-a facut sa ma gandesc si la alte solutii. Una dintre ele ar putea fi mai usor acceptata de acesti carcotasi care considera ca expresia mea „proiectare la botul calului” cu care am calificat modul de a face proiectare pe ceva maruntis, este jignitoare, dumnealor considerand ca nu fac altceva decat sa-si castige piinea si cine ii poate judeca, uitand ca a fi arhitect nu inseamna numai sa-ti castigi un coltuc de paiine !!! Ce-ar fi ca OAR sa impuna, pentru a da dreptul de semnatura, un anume nivel de calitate a prestatiei in proiectare ! Ce ar insemna asta ? Sa faci dovada achizitionarii unei licente pentru toate softurile pe care le folosesti. Sigur ca imediat carcotasii vor spune: de ce sa ne oblige cineva sa lucram pe computer cand putem lucra la planseta ? Sa faci dovada unei acreditari ISO pentru proiectare. Carcotasii vor sari ca arsi: la ce ne trebuie ISO ca sa facem o modificare de balcon ? Sa faci dovada ca detii in proprietate sau cu chirie un spatiu civilizat in care sa poti primi un client si unde iti desfasori activitatea de proiectare. Carcotasii mi-ar replica imediat ca un client poate fi poftit la o cafea la birtul din colt si care e problema daca imi instalez cand am nevoie planseta pe masa din bucatarie ! As putea continua si, incetul cu incetul am intelege cu totii, poate si dumnealor, carcotasii, ce inseamna proiectarea „la botul calului” si care este esenta acordarii „dreptului de semnatura”. Pentru ca nu o sa ma convinga nimeni ca pe un pret de 3-4 EUR/mp pot sa fac proiectare de arhitectura. In IT asta se cheama GIGO – garbage in, garbage out.

Trackbacks

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: