COMENTARIU CU PROTEST

dan_agent1De cateva zile bune asist cu uimire la campania dezlantuita in toata media impotriva universitatii Spiru Haret din care face parte si facultatea noastra. Este oare o intamplare ca aceasta campanie a inceput in chiar ziua in care Jurnalul National demara ancheta publica privind dezmatul de la Ministerul Tursimului ? Poate. Eu nu cred !
Sunt pur si simplu uluit de inversunarea cu care se discuta pe marginea acestui subiect devenit scandalul la ordinea zilei.
(1) Deontologi de tipul Tatulici, de notorietate pentru „impartialitatea” cu care trateaza problemele arzatoare ale zilei, organizeaza zilnic dezbateri in care universitatea este pusa la zid, escrocheria secolului fiind descoperita abia acum, deodata, dupa ce mai multi ministri ai educatiei si invatamantului s-au perindat la conducerea ministerului fara aparent sa aiba habar de „marele tun” ce se da la Spiru.
Ceea ce a fost perfect legal pana acum, brusc devine ilegal. Cum este posibil sa se pretinda ca cea mai mare universitate din tara deruleaza programe de invatamant ilegale, fara ca ministerul sa fi siut acest lucru ?
(2) Diversi „specialisti”, „a-toate-stiutori” declara implacabil ca zeci de mii de diplome emise de Minister sunt ilegale !!! Cu alte cuvinte statul in Romania nu mai exista. Nu mai putem avea incredere in nimic, in nimeni, in nici-un fel de institutie in Romania ? Si chiar daca, sa zicem, am descoperit acum o mare ilegalitate, cum este posibil sa nu se sesizeze organele in drept sa traga la raspundere in primul rand pe ministrii care au tolerat pretinsa ilegalitate ? Cum este posibil ca Ministerul sa-si conteste propriile diplome ? Cum este posibil ca intr-un stat de drept sa functioneze, a cata oara ?, principiul retroactivitatii, adica principiul care neaga insusi statul de drept ?!? Cum este deci posibil sa se puna sub semnul intrebarii valabilitatea unor diplome girate de minister, deci de statul roman, declansand un tsunami de litigii la toate nivelurile societatii, si punand sub semnul intrebarii insasi baza invatamanatului in Romania.
(3) Indiferent unde si cum se discuta pe marginea acestui subiect nu se face o delimitare clara a tipului de invatamant care este pus in chestiune – si anume forma de invatamant la distanta – si se anatemizeaza in bloc intreaga universitate, pe alocuri chiar intregul invatamant cu capital privat.

Nu pot sa nu incerc sa gasesc si explicatii ale acestui atac frontal asupra universitatii Spiru Haret care nu se formuleaza dar care mie mi se pare ca lamuresc inversunarea cu care ministresa s-a abatut asupra universitatii noastre.
Daca aruncam o privire asupra numarului de inscrisi la examenul de admitere anul acesta vom observa cu usurinta situatia dramatica in care se afla invatamantul de stat. Foarte putini amatori pe foarte multe locuri. Taxe mari si foarte multe locuri cu taxa, pentru ca invatamantul de stat este falimentar, din toate punctele de vedere. Cum de nu se intreaba nimeni de ce este posibil ca o universitate de stat care traieste din bani publici, si care ofera salarii pentru profesori mai mari decat la universitatile private, are dreptul sa incaseze taxe ?
Ajungem aici la intrebarea de baza: nu exista oare un conflict de interese cu care se confrunta ministresa, ca rector al unei universitati concurente, aflata intr-o situatie financiara foarte precara si care incearca sa-si elimine de pe piata principalul concurent prin mijloace nu tocmai elegante, ca sa utilizez un eufemism ?
Tot ce pot sa spun, in ceea ce priveste facultatea de arhitectura, unde imi desfasor cu modestie activitatea, este ca se fac eforturi uriase de catre intreg colectivul didactic, sa crestem calitatea invatamantului, sa oferim studentilor tot ce poate fi mai bun si fac apel catre toti cei care doresc sa devina arhitecti sa se indrepte cu incredere catre facultatea noastra.
Incepand cu acest an au fost introduse o serie de cursuri teoretice noi, extrem de interesante si utile pentru formarea viitorilor arhitecti, a fost restructurata programa de proiectare, dupa modelul celor mai avansate universitati americane, corpul profesoral s-a intarit cu o serie de arhitecti veniti din productie cu mare experienta de proiectare, care ofera studentilor accesul la informatii extrem de utile pentru viitorul lor ca practicanti ai meseriei de arhitect.
Exigenta este un element definitoriu pentru modul in care se face aprecierea efortului studentilor. Edificator in acest sens este faptul ca – desi se discuta acum in media ca, vezi doame, la Spiru Haret se dau diplome „pe banda rulanta” – exigenta si sgarcenia cu care se acorda aceste diplome la facultatea de arhitectura este deja de notorietate. Daca in anul I, in general numarul de inscrisi este de ordinul sutelor (in 2009 au fost inscrisi circa 700 de studenti), in sesiunea din vara 2009 au fost inscrisi la sustinerea examenului de diploma 49 de studenti, dintre care numai 39 au obtinut diploma !
Nu doresc sa fac aici o analiza a calitatii invatamantului de arhitectura in cadrul Universitatii Spiru Haret, pentru ca nu am caderea sa fac acest lucru. Piata va decide daca absolventii nostri sunt competitivi sau nu. Mi-ar face placere sa dau aici cateva exemple de arhitecti absolventi ai facultatii noastre care sunt apreciati, acolo unde lucreaza, la cel mai inalt nivel, dar nu o fac din discretie.
Avem insa o mare problema la nivelul ministerului si organismelor de stat din domeniu, „infestate” de persoane esuate din zona productiva, care si-au gasit un loc caldut si o pensie sigura sau care pe considerente politice au capatat o demnitate, si care nu sunt in stare sa gestioneze intr-un mod decent si inteligent domeniul invatamantului.
O sa-mi permit sa dau un singur exemplu edificator. Una dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cadru didactic pentru a obtine un grad didactic superior, atestat de minister, este publicarea unui numar minim de articole intr-o publicatie acreditata. Nu exista nici-o publicatie de acest fel in afara de analele unora dintre universitati ! Reviste ca „Arhitectura” sau „Igloo” nu sunt pe lista de publicatii acreditate.
O conditie de baza in obtinerea gradelor universitare este activitatea de cercetare, fara sa se tina cont ca domeniul arhitecturii are specificul sau si de cele mai multe ori experienta in proiectare, cu specializare pe anumite domenii este mult mai folositoare studentului decat sterile studii care nu folosesc nimanui. Formalismul de acest tip a dus la „inghetarea” invatamantului intr-un proiect departe de realitate iar dinamica ce ar trebui sa anime o universitate este omorata de birocratii din minister. Ne intrebam de ce Universitatea Spiru Haret nu a inaintat dosare pentru titularizari de conferentiari si profesori de trei ani ! Aveti raspunsul !
Ma intreb: oare Mario Botta la facultatea sa i-a cerut lui Aires Mateus sa aiba contracte de cercetare din granturi din fonduri europene ? Ma pufneste rasul. Oare Cooper University i-a cerut lui Peter Eisenman ceva similar pentru a-l plati ca profesor ? Oare Bernard Tschumi este recunoscut ca profesor la Columbia University pentru ca a adus contracte de cercetare in Universitate ?
Am ajuns asa sa avem in unele facultati de arhitectura oameni care nu au proiectat niciodata vreo casa dar care sunt profesori, fiind in regula dupa cutumele birocratice ale ministerului.
Unde traim ? Am unitat care este scopul invatamantului ? Am uitat de studenti ? Am uitat de absolventi ? Totul se rezuma la birocratie si la orgolii tembele ?
As ruga-o pe stimata doamna ministru sa ia act de protestul meu pentru modul lipsit nu numai de leganta, dar si de cea mai elementara logica cu care s-a aruncat intr-o batalie care nu-i face cinste.

Comentarii

  • parafaragaramus  On 31 August 2009 at 9:19 am

    Nu stiu ce sa spun, dar daca informatia care pune printre primele locuri in lume, ca numar de studenti, Spiru Haret, este adevarata, atunci cred ca avem(aveti) o problema a ponderii canditatii asupra calitatii.
    Nu stiu cum s-a masurat numarul de studenti, si habar n-am cum se face prin alte parti ale lumii, insa pare ciudat ca din sapte sute sa termine nici cincizeci, adica unul din paispe.

  • arhiprofesor  On 31 August 2009 at 10:15 am

    Este intr-adevar o problema curioasa (sic !) cu numarul de studenti ai universitatii. Dar daca va spun ca din cei peste 300.000 de studenti numai circa 40.000 sunt la cursuri de zi, o sa aveti o parte a raspunsului – asta a fost dealtfel si litigiul cu ministerul: prea multi studenti la ID (invatamant la distanta). Facultatea de arhitectura nu are invatamant la distanta.
    O alta parte a raspunsului este faptul ca nu exista practic examen la intrare in facultate – de unde si numarul mare de studenti anul trecut in anul I – anul acesta probabil vor fi circa 400. Din cei 740 numai circa 300 s-au regasit in anul II ceea ce denota faptul ca majoritatea s-au inscris fara intentia de a urma facultatea.
    Avem o problema cu calitatea, asa cum au toate institutiile de invatamant superior din tara, dar problemele sunt mai complicate decat par la prima vedere.
    Prima si cea mai importanta problema este cea care deriva din legile in vigoare si care este unul dintre subiectele importante in „disputa” pe pachetul de legi sale invatamantului. Nu exista concurenta la nivelul cadrelor didactice. Birocratizarea excesiva a sistemului de promovare pe scara ierarhica lector – conferentiar – profesor pe de-o parte si faptul ca un profesor titular de curs sau atelier odata inscaunat nu mai poate fi inlocuit decat prin pensionare, face ca interesul cadrelor didactice pentru performanta sa fie minim.
    Din cauza modului in care este tratata institutia doctoratului se creaza doua categorii de arhitecti: arhitectii cu doctorat care intra pe un traseu al carierei didactice universitare si ceilalti care indiferent de experienta si expertiza nu mai pot accede niciodata la activitati didactice decat in conditii de plata complet inacceptabile. Aici este „buba” invatamantului universitar de arhitectura: cadrele didactice au doctorat dar sunt, in mare parte, din ce in ce mai rupte de realitate cu rezultatul direct al unei pregatiri a studentilor din ce in ce mai departe de cerintele viitoarei lor meserii, iar faptul ca nu exista concurenta „pe post” face ca prestatia cadrelor didactice sa fie din ce in ce mai indiferenta fata de calitate, majoritatea arhitectilor cadre didactice dedicandu-se – odata postul de profesor obtinut – cu precadere sporirii veniturilor prin activitati altele decat cele legate de univesitate – proiectare, verificari, etc.
    Aceasta „buba” nu este specifica universitatii noastre, unde exista pe alocuri acest fenomen, ci este rezultatul legislatiei cu profunde reminiscente comuniste.
    Daca pentru fiecare curs sau activitate practica ar fi, in paralel, cel putin doi profesori, si daca pastrarea pe post ar fi conditionata de un numar minim de studenti inscrisi – cum se practica in tarile saxone – o mare parte din neajunsuri ar dispare.
    Daca, deasemenea, arhitectii din productie, ar putea sa fie antrenati in invatamantul universitar, printr-un sistem de echivalare a doctoratului pe baza notorietatii si realizarilor fiecaruia, am avea sansa sa avem o activitate de atelier mult mai buna, asa cum se practica peste tot in tarile avansate.
    Se conditioneaza promovarea cadrelor didactice de o „necesara” activitate de cercetare care, din pacate, nu este proprie arhitecturii. Daca activitatea de restaurare de exemplu presupune cercetare, proiectarea de arhitectura este departe de acest tip de activitate. Nu este considerata cercetare activitatea legata direct de obiectul activitatii didactice – ceea ce este o alta aberatie. De pilda o carte de teoria arhitecturii nu este considerata cercetare !!! Traim din plin un absurd care l-ar face invidios pe Kafka.
    O alta problema este calitatea din ce in ce mai slaba a studentilor ce deriva din apetenta din ce in ce mai scazuta a acestora pentru studiu. Nu poate sa existe invatamant de calitate numai cu profesori buni si materiale didactice de calitate. Este necesar sa existe o emulatie intre studenti, trebuie sa se constituie de la sine un mediu universitar de calitate constituit din insasi masa de strudenti. Avem de-a face cu un fenomen din ce in ce mai extins: studenti care vor o diploma de arhitect dar nu neaparat sa devina arhitecti, ceea ce-mi aduce aminte de studentii arabi de pe vremea cand faceam eu facultatea, care urmau sa devina oameni de afaceri si doreau o diploma pentru ca dadea bine pe cartea de vizita inaintea numelui un dr. sau un arh.
    Prin urmare problema este complexa si nu intrevad o rezolvare decat daca la nivelul ministerului legislatia va fi modificata pentru a permite concurenta si promovarea pe criterii de competitivitate si competenta.
    Cred ca invatamantul universitar de arhitectura are un specific aparte si trebuie sa aiba o legislatie adecvata sau universitatile sa capete autonomia necesara care sa le permita sa adopte politici adecvate specificului respectiv.

  • parafaragaramus  On 4 Septembrie 2009 at 2:44 pm

    Concurentza este legea de baza a naturii, si este logic sa ne-o dorim, daca vrem o dezvoltare sanatoasa, indiferent de domeniu.
    Atata doar ca exista si inteligentza in a o fenta. Ar fi pueril sa credem ca, odata ajunsi in varful piramidei sociale, varf care are puterea de a promulga sau nu niste principii exprimate prin legi, cineva si-ar taia singur craca.
    Traim in plin Kafka, noi, cei din lumea lui Cervantes.

    • arhiprofesor  On 4 Septembrie 2009 at 7:06 pm

      Cred ca bietul Kafka ar fi fost invidios pe realitatea traita de noi si pe care nici cel mai pesimist dintre pesimisti nu si-ar fi putut-o imagina. Suntem in momentul istoric in care statul este desfiintat si Romania este tratata ca o mahala in proprietate de o gashca de mafioti. A devenit de-a dreptul periculos sa traiesti in Romania de astazi (in modul cel mai concret posibil) si nu ne ramane, in asteptarea momentului in care toti acesti infractori vor fi incarcerati, sa ne rugam celui de sus sa nu le iesim in cale.

      • parafaragaramus  On 9 Septembrie 2009 at 6:56 am

        Of…
        Hai, ca se poate si mai rau!
        Totusi, sa ne uitam cum zbiara Antena3 ca e dictatura, si nu-i inchide nimeni.
        Prea mult zgomot, si prea putina actiune.
        Suntem mult prea insignifianti pentru mafiotii pe care-i pomeniti. Cainii latra, ursu merge. Noi ne zvarcolim sa avem dupa ce bea apa, pe cand ei invart milioanele zilnic. Nu cred ca avem de ce sa ne facem griji, cat timp nu le facem concurenta.
        De-abia astept sa inceapa sa se manance intre ei, cred ca deja au inceput. O sa fie circ mare!

  • parafaragaramus  On 28 Septembrie 2009 at 1:39 pm

    Ce parere aveti de acest om?
    http://remuscernea.ro/strange-semnaturi-2/

    • arhiprofesor  On 28 Septembrie 2009 at 4:54 pm

      Nu vreau sa transform acest blog intr-un forum politic – motivul fiind acela ca intr-o lume normala politica nu ar trebui sa ne intereseze. Politicianul ar trebuie sa se considere ca un salariat al poporului si nu ca un indreptatit al poporului de a-si bate joc de popor si a-si umple numai buzunarele.
      Am o parere dar o sa v-o formulez prin e-mail.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: