Ce-i doare oare pe sefii O.A.R. si ce ne doare pe noi ?


Intr-un comentariu recent pe unul dintre blogurile mele mi s-a facut propunerea de a-mi spune parerea relativ la problemele cu care se confrunta arhitectii in practica de zi cu zi. Incerc aici sa rezum ceea ce de ani de zile am tot spus in cadrul organizat al organismelor de conducere O.A.R. din care am facut parte atat cat mi-a opermis statutul – 8 ani de consiliu national si o scurta perioada de vicepresedintie la O.A.R. Bucuresti pana mi-am dat demisia constatand ca demersurile mele se izbesc de nepasare si chiar rea-vointa.

Mi-am exprimat parerile fara menajamente de la bun inceput in cadrul Consiliului National O.A.R. si daca la inceput am produs aproape exclusiv reactii adverse, incetul cu incetul multi au inteles ca am dreptate. Nu a existat insa niciodata o intelegere la nivelul conducerii O.A.R. care pare sa fi avut cu totul alte preocuopari decat cele legate de interesele breslei. O.A.R. s-a transformat intr-o dublura a U.A.R., ocupandu-se in principal de probleme de imagine si, sa-i spunem, de partea „artistica”, lasand de-o parte aproape complet problemele pentru care O.A.R. a fost infiintat. Nu s-a inteles, sau nu a interesat pe nimeni din conducere, ca sa o spun mai clar, ca fara sa avem rezolvate probleme legate de asigurari, contracte, certificare ISO dar mai ales de politica de tarife nu avem viitor. Si iata ca ceea ce parea un viitor indepartat este astazi crudul prezent in care arhitectii ajung muritori de foame prosatituindu-se pe 3 lei cu riscurile maxime pe care le presupune o asemenea „solutie” de supravietuire.

Care ar fi dupa parerea mea cele doua mari vicii in toata aceasta constructie care se numeste O.A.R. si care sunt sursa importanta a situatiei dezastruoase in care se afla breasla arhitectilor ?
Continuă lectura „Ce-i doare oare pe sefii O.A.R. si ce ne doare pe noi ?”