TEATRUL EUGEN IONESCU EXISTA !


Ca intotdeuna cand mai multe energii pozitive se conjuga in aceeasi directie se produce un eveniment de exceptie.
Clientul (Primaria Municipiului Slatina prin dl.Darius Valcov, primarul urbei), constructorul (firma Avitech Co.) si ceea ce se numea pe vremuri „beneficiarul de dotare”, Fundatia Eugen Ionescu, prin Mihai Lungeanu, proaspatul director al teatrului Eugen Ionescu, regizor, scenograf, scenarist, actor si exceptional manager de proiecte culturale mi-au fost alaturi intr-o colaborare pe care si-o doreste fiecare arhitect pentru a da forma si a finaliza un proiect de exceptie.


  • Continuă lectura „TEATRUL EUGEN IONESCU EXISTA !”

    POVESTE

    O bătrână indianca Cherokee îi spune nepotului său despre lupta care se dă în fiecare om.

    Este o bătălie între 2 lupi.
    – Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e
    arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte
    inferior, vinovat, e plin de mânie.
    – Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos,
    încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător.
    Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă: ”
    – Şi cine va câştiga această bătălie?”
    Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
    – Cel pe care îl vom hrani.”

    G.M.Cantacuzino despre „clasic”

    Incepand cu anul trecut tin cursul de compozitie in arhitectura la Facultatea de Arhitectura USH si evident nu pot sa nu amintesc in prelegerile principiile clasice ale compozitiei – ritm, armonie, proportii, scara, simetrie, ierarhie … Ma framanta insa in ce masura aceste principii mai sunt adecvate arhitecturii contemporane si am in minte desigur celebra confruntare dintre Leon Krier – adept al perenitatii valorilor arhitecturii clasice – si Peter Eisenman – cel care sustine ca unei lumi ca cea de astazi in care viteza, imponderabilul, globalizarea si virtualul si-au facut loc in viata de zi cu zi, arhitectura nu mai poate fi aceeasi.
    Redau aici un fragment din scrierile din tinerete ale lui G.M. Cantacuzino si anume o secventa din „Introducere la studiul arhitecturii” in care rafinatul arhitect gaseste de cuviinta sa puna in discutie termenul „clasic” si semnificatia lui in arhitectura.

    … trebuie să recunoaştem că toate formele așa-numitei arhitecturi clasice nu sunt decât rezultatul unei mari răbdări, care a sintetizat şi simplificat formele până la maximul lor de utilitate şi de frumuseţe. Multe din aceste forme mereu copiate şi-au pierdut înţelesul. Dar analizate cu puţină bunăvoinţă şi curăţate de praful prostiei, toate vor relua o luminoasă realitate.

    Cuvântul „clasic“ e prea limitat în obişnuitul său înţeles. Sub acest titlu se grupează în general arhitecturile greco-latine şi unele dintre derivaţiile lor. Această tălmăcire ni se pare eronată. A fi clasic, după părerea noastră, nu consistă în aplicarea dogmatică a unui stil, ci într-o anumită stare de spirit.

    Elementele pe care trebuie să conteze arhitectul sunt tradiţia sau experienţa ancestrală şi problemele nouă pe care necontenit ni le înfăţişează viaţa. A fi într-o stare sufletească clasică înseamnă să n-ai pretenţia de-a nega trecutul, ținând totuşi seamă de exigenţele prezentului. Să fi clasic înseamnă să statorniceşti puntea care leagă vremurile duse de cele viitoare, înseamnă să reduci noile experienţe la adevărata lor scară, într-un cuvânt, a fi clasic înseamnă să respecţi trecutul şi să ai curiozitatea viitorului.

    Cuvântul clasic nu trebuie să deştepte în noi imaginea unui fronton sau a unei colonade, ci o stare sufletească armonioasă fără impertinenţa novatorilor şi sărăcăcioasa uscăciune a arheologilor. Toate stilurile au cunoscut artişti clasici iar în așa-numitele stiluri clasice au fost oameni totalmente lipsiţi de acest echilibru sufletesc.

    From JUDGEMENT to ILLUMINATION

    Sesizez in ultima vreme o inasprire a relatiilor intre oameni. Devenim mai violenti in reactii, comportament si limbaj. Ne radicalizam uitand se pare ca daca am ales sa traim in societate atunci trebuie sa o acceptam si nu sa incercam sa ii impunem regulile ce ni se par noua convenabile ca pe o dogma. In cele cateva randuri pe care le reproduc dintr-o invatatura straveche gasim calea spre pacea interioara:

  • NOT JUDGING LEADS TO CLARITY…
    CLARITY LEADS TO DISCERNMENT…
    DISCERNMENT LEADS TO WISDOM…
    WISDOM LEADS TO LOVE…
    LOVE LEADS TO THAT PEACE THAT PASSETH UNDERSTANDING…
    THE PEACE THAT PASSETH UNDERSTANDING LEADS TO LIVING IN A STATE OF GRACE!

    Inaugurare teatru Eugen Ionescu

    Primaria din Municipiul Slatina impreuna cu Fundatia Eugen Ionescu organizeaza in zilele de 26-27 noiembrie inaugurarea noului teatru din Slatina care va purta numele celui mai de seama slatinean – dramaturgul Eugen Ionescu. Fostul cinematograf Alutus, din centrul orasului a capatat o noua haina si o noua destinatie, mult mai generoasa, devenind Centrul Cultural Eugen Ionescu, cuprinzand o sala de teatru de 200 locuri, doua sali de cinema de 45 locuri, o expozitie si o cafenea literara ce poarta numele uneia din piesele celebrului dramaturg – Scaunele.

  • In prima seara noua sala de teatru va primi o piesa a lui Matei Visniek, in regia proaspatului director Mihai Lungeanu, urmand ca in cea de-a doua seara sa fie gazduit spectacolul de balet montat la teatrul din Sibiu de o trupa japoneza, pe un libret alcatuit din 3 dintre piesele lui Eugen Ionescu.
    Sunt invitati mari actori – Olga Tudorache, Radu Beligan – cunoscuti regizori si directori de teatru, reprezentanti ai cinematografiei si arhitecti.
    Doresc sa multumesc pe aceasta cale antreprenorului general – Avitech Co – care a facut eforturi deosebite pentru a duce la bun sfarsit o lucrare grea si oficialitatilor slatinene pentru sprijinul de suflet pe care mi l-au acordat. Multumesc Silvio Vitenstein. Multumesc Dan Dragomir si mai ales multumesc George pentru rabdarea cu care ati incercat sa-mi satisfaceti toate pretentiile. In ciuda unor sincope inerente intervenite mai ales datorita lipsei de experienta a constructorului in astfel de lucrari rezultatul final seamana destul de mult cu ceea ce am dorit sa fie acest proiect.

    Show ARHITEXT la SPIRU


    Miercuri 24 noiembrie 2010, ora 18.00, la sala Studio, Facultatea de Arhitectura USH, se va desfasura un show de arhitectura organizat de Revista ARHITEXT special pentru studentii din facultatea noastra. Cu aceasta ocazie veti avea ocazia sa cunoasteti indeaproape politica revistei aflata intr-o permanenta si fructuoasa efervescenta precum si publicatiile Fundatiei ARHITEXT. Veti putea avea un schimb de idei cu arh.Arpad Zachi, omul care a reusit sa faca din ARHITEXT un adevarat brand.

    Atelierele Libere de Arhitectura

    Institutul Francez din Bucuresti organizeaza incepand cu luna octombrie Atelierele Libere de Arhitectura.
    In fiecare luna este invitat un arhitect francez de renume pentru a tine o conferinta si un atelier cu studentii.
    Pentru editia din noiembrie a Atelierelor organizatorii isi doresc sa implice si studentii din Facultatea de arhitectura din cadrul Universitatii Spiru Haret.
    Joi 25 noiembrie, 16:30, la sala „Elvira Popescu” a Institutului Francez din Bd. Dacia nr.77, va avea loc conferinta arhitectului Jean-Dominique Secondi pe tema „Ïnterventia in spatiul public”. Intrarea este libera. Conditiile de participare la atelierul din ziua urmatoare sunt expuse mai jos (extras din scrisoarea adresata USH de catre organizatori):
    Continuă lectura „Atelierele Libere de Arhitectura”

    Gheorghe Leahu remembering

  • Suntem invitati duminica 21 noiembrie sa ne aducem aminte de anii in care incercam, in epoca de aur comunista, fiecare cum putea mai bine, sa ne facem meseria de arhitect, „printre case si culori”. Arhitectul Gheorghe Leahu, pe care l-am cunoscut mai intai ca asistent al profesorului arh.Nicolae Vladescu si apoi ca sef de sectie in Proiect Bucuresti, isi lanseaza ultima carte, cu sprijinul generos al Editurii Capitel, in conditii grafice de exceptie. De data aceasta autorul ni se dezvaluie, pe langa acuarelistul de exceptie pe care-l cunoastem, si ca un talentat scriitor.
    In cadrul manifestarilor prilejuite de targul de carte GUDEAMUS la Pavilionul central din cadrul complexului expozitional Romexpo, la ora 11.00 il vor insoti pe autor in fata cititorilor, printre altii, acad.Razvan Theodorescu si prof.arh.Sorin Vasilescu.

    Michael Graves

    In any architecture, there is an equity between the pragmatic function and the symbolic function.

    I don’t believe in morality in architecture.

    I see architecture not as Gropius did, as a moral venture, as truth, but as invention, in the same way that poetry or music or painting is invention.

    I have no requirements for a style of architecture.

    If I have a style, I am not aware of it.

    I don’t care what people call me, labels have the negative value of making smaller boundaries for people.

    In designing hardware to be used every day, it was important to keep both the human aspects and the machine in mind. What looks good also often feels good.

    It was always my goal to ‘up the ante’ on good design and rye devoted much of my career to this.

    The dialogue of architecture has been centered too long around the idea of truth.
    Continuă lectura „Michael Graves”

    Ludwig Mies van der Rohe

    A chair is a very difficult object. A skyscraper is almost easier. That is why Chippendale is famous.

    Architecture is the will of an epoch translated into space.

    Architecture starts when you carefully put two bricks together. There it begins.

    God is in the details.

    I don’t want to be interesting. I want to be good.

    Less is more.

    Means must be subsidiary to ends and to our desire for dignity and value.

    Simply by not owning three medium-sized castles in Tuscany I have saved enough money in the last forty years on insurance premiums alone to buy a medium-sized castle in Tuscany.

    True education is concerned not only with practical goals but also with values. Our aims assure us of our material life, our values make possible our spiritual life.