Al III-lea razboi mondial

Lumea de azi nu reprezinta altceva decit cimpul de lupta al celui de-al treilea razboi mondial.
Da, oameni buni, traim in mijlocul celui de-al treilea razboi mondial fara sa o stim !
Germania si China au inteles primele ca razboaiele moderne sint razboaie economice, ca tarile nu pot fi supuse prin violenta, dar pot fi cucerite economic. SUA n-ar fi putut ingenunchea niciodata Vietnamul, n-ar fi putut subjuga niciodata poporul vietnamez, n-ar fi putut niciodata sa-i impuna prin violenta un regim politic. Acest lucru este insa posibil azi, dar nu prin violenta – astazi tarile sint cucerite, popoarele sint subjugate,
asuprite la fel ca in Evul Mediu, dar prin mijloace pasnice.

[text preluat de la un chinez comunist]
Citește în continuare

In Occident Dumnezeu a murit !

Nu am mai postat de ceva vreme nimic pe blog fiind cel putin deceptionat de modul in care am fosr tratat de bravii mei colegi de la prestigioasa facultate de arhitectura USH. Mai ales ca mi s-a raportat ca exista un personaj tembel care-mi monitorizeaza activitatea pe Internet in cel mai pur stil securisto-bolsevic. Iata insa ca mi-a atras atentia un document care circula pe Internet, o scrisoare deschisa a unei studente romance care studiaza la Londra si deodata mi-a crescut inima la loc. In afara de securisti bolsevici, impostori si delatori, tradatori de tara si de neam, mai exista si suflete tari. Unde ? In tanara generatie !!!

Redau intocmai aceasta scrisoare care ma face sa fiu mandru ca sunt roman. Sper sa o citeasca cat mai multi dintre fostii mei studenti, aflati in degringolada intr-o facultate ce nu reuseste sa se ridice la nivelul studentilor ei. Nu va lasati coplesiti de impostura, studiati si imbibati-va de ce este bun aici la noi, in tara asta cotropita de jigodii pe care voi aveti menirea sa o repuneti intr-o matrice a optimismului si a adevaratelor valori. Cereti-va dreptul de a avea un invatamand de calitate, inclusiv profesori adevarati, nu va mai lasati batjocoriti.

“Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ!”
Citește în continuare

Key to personal succes

NOTE PE TEMA STRATEGIEI

oameni de succes despre succes

CUM SA-TII SCRII PROPRIUL e-BOOK

TOTUL SE SCHIMBA

CURSURI DE DEZVOLTARE PERSONALA

PLUS ARCHITECTURE – DEZVOLTARE PERSONALA

Dat fiind faptul ca drumul meu este in acest moment altul decat cel al Facultatii de Architectura Spiru Haret activitatile pe care le organizez sub sigla PLUS Architecture nu au nicio legatura cu institutia respectiva de invatamant superior.

Organizam in perioada imediat urmatioare cursuri gratuite de dezvoltare personala pentru (SI NU NUMAI) studenti dar in special pentru studentii mai sus numitei facultati. Cursurile se vor desfasura in week-end, fie in formula on-line fie in cadrul unor work-shop-uri in Bucuresti (in prima etapa).

Doresc sa stiu cine este interesat de aceste cursuri, unde se va plati exclusiv o taxa care sa acopere costul salii (15 lei /persoana). Sala are o capacitate de 40 locuri.

Inscrierile se pot face si prin e-mail la prof.arh.agent@gmail.com sau la telefon 0729283930. Puteti invita si colegi de la alte facultati, puteti veni eventual cu parintii. Sunt bineveniti si tineri arhitecti sau absolventi ai altor facultati.

Prelegerile vor fi sustinute nu numai de mine ci si de invitati ai mei: dr.Maria Barbu (doctor in leadership creativ) si specilisti in coaching cu experienta.

Primul eveniment va avea loc sambata 1 iunie la ora 6 in Bucuresti. Locul (in apropierea Arcului de Triumf) va fi anuntat celor care se inscriu.

Cand cade capul

Un mare luptator japonez, pe nume Nobunaga, a hotarat sa-si atace inamicul, chiar daca nu avea decat o zecime din oamenii pe care celalalt ii conducea.

Era convins ca victoria e sigura, doar ca oamenii lui insa aveau indoieli.
In drum catre lupta, el s-a oprit la un templu, zicandu-le acestora:

„Dupa ce voi vizita templul, o sa dau cu banul. Daca iese capul, vom invinge! Daca iese pajura, vom pierde. Suntem in mainile destinului acum.”

Nobunaga intra astfel in templu, si-a zis rugaciunea in gand si a iesit apoi, dand cu banul.
A picat capul!

Soldatii erau acum atat de dornici sa se lupte, incat au castigat batalia foarte usor.

„Nimeni nu poate schimba mana destinului!”, striga aghiotantul sau dupa batalie.
„Intr-adevar, nimeni”, spuse Nobunaga, aratandu-i omului un ban cu cap pe ambele fete.

Tovarashu pleshu ne (se)duce cu preshu

tovarasul andrei plesu

Am gasit acest text, superb exemplu de marlanie intelectuala, si-l reproduc fara sa comentez nici macar cu un banal NO COMMENT.
Am totusi o replica … la sfarsit, premiu pentru cei care indura rabdatori mishelia acestui securist fara bun simtz.

Două Românii?
Aşa s-ar părea.
Există o Românie bună, curată, inteligentă, grijulie cu românii, bine educată, nobilă – e România lui Dan Voiculescu, a lui Crin Antonescu, a lui Şova şi Ponta, a lui Ghişe, a lui Becali, a lui Dinu Zamfirescu, Gâdea, Ciuvică, Pelican şi a atîtor alţi patrioţi devotaţi, mereu gata să uite de ei înşişi pentru a sluji interese altruiste.
Şi există o Românie rea, urîtă, subversivă, plină de „aşa-zişi“, de „elitişti“ insalubri, de turnători, fripturişti, lingăi, carierişti, trădători: e România reacţionară a lui Liiceanu şi Patapievici, a lui Mircea Cărtărescu, a lui Andrei Cornea (de mine nu mai vorbesc) şi a atîtor alţi inşi supraapreciaţi (abuziv!), cu antecedente suspecte prin Bucureşti şi Păltiniş, descendenţi, carevasăzică, din securişti ca Alexandru Paleologu sau Constantin Noica.
Din fericire, România rea a fost înfrântă. Poporul i-a măturat de la putere pe corifeii ei. Le-a luat privilegiile, i-a demascat. Încet-încet, instituţiile statului au intrat pe mîini bune. Uniunea Europeană a fost şi ea pusă cu botul pe labe. Departamentul de Stat al SUA nu se simte nici el prea bine. S-au înfiinţat filiale ICR la Craiova, Tulcea, Tîrgu Jiu şi Baia Mare, pentru răspîndirea culturii noastre în străinatate. Se pregăteşte Rîmnicu Vîlcea (pentru a promova „Dragobetele nostru“ la concurenţă cu „Valentine-ul american“ – după cum spune preşedintele Consiliului Judeţean). Mari succese se aşteaptă din partea lansării pe piaţa internaţională a tehnologiei româneşti de vîrf, în frunte cu caloriferul transilvan. S-a putut demonstra, în sfîrşit, că Liiceanu, Patapievici, Pleşu şi alţi impostori sînt plagiatori de duzină, şi s-a demontat mitul plagiatului lui Victor Ponta, o invenţie a băsiştilor nemiloşi. Cei care n-au acceptat evidenţa (doamna Rodica Zafiu, de pildă) au fost evacuaţi fără compromisuri dintre colaboratorii gazetei care o găzduise pînă să-şi arate adevărata faţă. Marele intelectual Petre Roman (cel care, după cum povesteşte în „Memorii“, s-a format citind, încă de tînăr, în biblioteca paternă, „scrierile lui Socrate“) a descoperit, după o drastică cercetare a textelor, că ideile lui Pleşu din Minima Moralia sînt aceleaşi cu cele ale lui Adorno, din cartea sa cu acelaşi titlu. (Se pare că Pleşu tocmai pregăteşte o lucrare intitulată Evrika!, în care îl va plagia masiv pe Arhimede!) Nedreptatea care i se face lui Dan Voiculescu prin afirmaţia absurdă că ar fi fost colaborator al Securităţii a fost de curînd reparată prin dezvăluirea justă a mîrşăviilor comise de înrăitul puşcăriaş Constantin Noica, mereu în goană după ofiţerii poliţiei politice, ca să-i linguşească. Autorul dezvăluirii – hélas! Nicolae Manolescu – are tot dreptul să fie revoltat, ca unul care, după unele alunecări scatofage publicate prin gazete la începutul anilor ’60 (cînd Noica mînca bătaie la închisoare), s-a convertit, după ’90 – ca Apostolul Pavel – la adevăr şi la înfierarea curajoasă a morţilor vinovaţi. În ţară se instalează, în sfîrşit, dreptatea şi ordinea morală. Talentul îşi reintră în drepturi. Criticul literar vorbeşte înaripat, în ultimele sale editoriale, despre Noua Zeelandă (unde, n-o să credeţi, e vară cînd la noi e iarnă) şi „forjează“ metafore măreţe, ca, de pildă, echivalarea Turului Franţei cu vechea „căutare a Graalului“. Ce putere de asociere! Ce gîndire liberă! Ce fineţe! Abia aştepţi să treacă săptămîna pentru a te adăpa din nou la fîntîna proaspătă a unor fragede consideraţii de acest gen.
O revoluţie radicală are loc şi în spaţiul limbii române. Toate posturile de televiziune au ca invitaţi mari stilişti ai exprimării neaoşe. Alături de moderatori, ei vorbesc o românească dulce, strigă voiniceşte unii la alţii, „pun în operă“ capodopere de mîrlănie şi agramatism. Şi fac şcoală. O sumedenie de forumişti de pretutindeni au înţeles semnalul şi se întrec în sudalme şi băşcălie sumbră. Dar asupra limbii nu avem timp să mai reflectăm. Urgenţele sînt altele: Noica, Paleologu et Co.
Mijloacele de comunicare au impus, din fericire, modele noi ale manifestării publice. C.V. Tudor e pe toate „canalele“ (potrivit cuvînt!), cînd ca expert politic, cînd ca patriot sîngeros, cînd ca bunic lubric, la chermezele Capatos. Mircea Badea furnizează, seară de seară, spectacole inimitabile de scos limba, şpagat, grohăială, chiţăit, furie sportivă şi veselie de birt. A simţit, probabil, că o minimă inteligenţă, un minim bun-simţ şi două-trei lecturi nu prea vînd. Şi s-a dat pe brazdă. O sumedenie de cocoane, nu lipsite de un anumit potenţial de umanitate şi graţie, s-au dat şi ele pe brazdă: îşi dau poalele peste cap, atacă viril, „mănîncă politicieni pe pîine“.
Sorin Roşca Stănescu deconspiră securişti, Gigi Becali porcăie, creştineşte, pe toată lumea, Crin Antonescu se dă inteligent, iar Victor Ponta – eficace. Mădălin Voicu înfierează, competent, „derbedeii“ din biserică. Vedetele politice s-au împărţit în două: turnători care nu sînt securişti (Andrei Marga) şi securişti care nu sînt turnători (I. Ghişe). Lucrurile se aşază, încet-încet. Cu condiţia să ne ţinem de două-trei adevăruri cu greu cucerite: „Jos Băsescu!“, „Jos intelectualii lui Băsescu!“, „Jos colonizatorii europeni!“, „Sus noi şi-ai noştri!“ Dintre cele două Românii din arenă, a învins, slavă Domnului, România cea bună!

TE OFTICI ?!