INVITATIE
Joi 05 Martie 2009, ora 16.30 invit pe studentii mei (si nu numai) la Sala Studio a Universitatii, pentru a viziona impreuna un film minunat: MY ARCHITECT realizat de fiul marelui arhitect LOUIS I.KAHN.
Intre Practica si Teorie
Intre Practica si Teorie
INVITATIE
Joi 05 Martie 2009, ora 16.30 invit pe studentii mei (si nu numai) la Sala Studio a Universitatii, pentru a viziona impreuna un film minunat: MY ARCHITECT realizat de fiul marelui arhitect LOUIS I.KAHN.
Arhiprofesor's Blog 
Le multumesc pe aceasta cale celor mai bine de 100 de studenti care au raspuns invitatiei mele. Regret ca in singurul interval de timp in care sala studio este disponibila, unii dinre studenti sunt retinuti de orele de atelier sau curs si nu au putut participa. Faptul ca feed-back-ul din partea studentilor a fost dintre cele mai favorabile ma bucura sa le fac promisiunea ca vom repeta „isprava”.
Domnule profesor,
va laudam, si habar n-aveam ca sunteti profesor la Spiru….
Ca sa vezi ce inseamna documentarea insuficienta!, (nu putea sa se schimbe scoala noastra chiar asa…)
Succes pe mai departe!.
Nu stiu daca trebuie sa interpretez comentariul in sens favorabil sau din contra ! Oricum despre Facultatea de Arhitectura din cadrul Universitatii Spiru Haret pot sa va spun ca m-am alaturat, incepand cu acest an universitar, programului de imbunatatire substantiala a activitatii didactice la care s-au inhamat actualul decan impreuna cu echipa sa de cadre didactice. Sunt multe de facut si, in ceea ce ma priveste, sunt incantat sa particip la un astfel de proiect. Nu depinde totul de corpul profesoral, lucrurile sunt mult mai complexe, insa am motive sa fiu optimist. Va multumesc.
Laudabil demersul dvs., si din ce surse am, se pare ca la Spiru se recreaza atmosfera ante-68 de la „Arhitectura” profesorului Ascanio Damian.
Personal, insa, nu cred ca as accepta sa fiu platit de domnul Bondrea, stiind in ce fel trata dansul cioburile de spirit liber in epoca dictaturii. As prefera sa raman in continuare o „buruiana” ce nu ar avea ce sa caute in gradina dumisale. Oamenii se schimba insa, si poate ca s-a intamplat vreo minune?
Ramane de vazut…Doamne-ajuta!
… Am ramas foarte placut impresionata de acel timp pretios petrecut acolo. E ceva ce m-ar bucura, sa se repete… ma bucur Dle Profesor ca va avem ca si mentor in acest timp, cand noi, generatiile de studenti suntem privati de modele, contrariati si dezorientati…
Ne-a prins bine un astfel de film… si sper sa mai avem astfel de ocazii speciale, necesare, educative…
> parafaragaramus
Cu oarecare intarziere ma vad obligat sa fac un comentairu la comentariul dvs.din 26 martie. Nu stiu exact care este astazi programa la scoala care ne-a pregatit pe amandoi. Singurul indiciu pe care-l am este faptul ca fata mea cea mare este studenta in anul I si fara sa ma implic direct in eforturile ei de a fi o studenta de varf, constat cu satisfactie ca ceea ce se face la atelier, unde il are profesor pe arh.Dan Marin, este dupa parerea mea exceptional.
Pot sa va asigur ca acest comentariu nu este in niciun caz conjunctural.
Actualul rector, prof.Stefan Scaffa m-a invitat impreuna cu alti cativa arhitecti, membri ai CT OAR, sa ne spunem parerea despre ce si cum se face la Mincu din perspectiva arhitectului practician; i-am spus ca as fi nu numai onorat dar si interesat in sensul cel mai pozitiv cu putinta. Sper sa nu fi renuntat la idee dupa ce i-am impartasit faptul ca sunt cadru didactic la Spiru Haret. La urma urmelor ar trebui sa avem cu totii, cei angrenati in sistemul de invatamant de arhitectura, mai ales daca o facem si din pozitia de „fruntasi” ai OAR, interesul de a scoate de pe bancile scolilor de arhitectura arhitecti competitivi, din toate punctele de vedere.
Ma simt obligat moral sa intervin un pic in comentariile referitoare la scoli, patroni de scoli si amintiri din alte vremuri cu urmatoarea remarca: e foarte usor sa acuzi, si mai usor sa pretinzi ca ai principii, dar ingrozitor de greu sau aproape imposibil sa „construiesti” ceva. Nu incerc deloc sa disculp pe nimeni ba chiar ma gandesc ca totusi ca un bun „dusman al poporului” purtator de plete si intamplator un om implicvat in invatamantul de arhitectura, as propune sa nu ne grabim sa judecam decat dupa rezultate. Daca cu atata seninatate acceptam „europarlamentarul” penal GIGI care ne va reprezenta cu cinste cultura si educatia in lume ca exemplu al potentialului romanesc atunci de ce sa denigram efortul unor oameni care incearca sa refaca o atmosfera de scoala adevarata doar pentru trecutul patronului. Arbtrebui poate sa ne intrebam daca „prea curatii” din scoala de stat nu gresesc dind cu piciorul la cei care totusi incearca impotriva tuturor evidentelor sa insufle un pic de respect si seriozotate actului educational. Desigur este o intrebare retorica dar ideea ar fi poate sa devenim ceva mai seriosi si poate la fel ca in alte parti sa instituim un fel de comisie din partea breslei care sa supravegheze toate scolile din tara si care sa stabilieasca daca exista sau nu motive de nerespectare a eticii profesionale . Ministerul si alte foruri sunt interesante dar din pacate sub acoperirea cerintelor europene batjocoreste de 20 de ani invatamantul romanesc cu care ne mandream alta data. Din pacate expresii de tipul „daca vor sa invete , sa plateasca la un birou ca doar n-o sa-i invatam din scoal, n-o sa crestem noi concurenta noastra” sunt foarte prezente printre profii actuali, indiferent de scoala. Pacat! Sau poate ca sunt un visator. Sper sa nu.
Sper ca am inteles exact ceea ce doriti sa spuneti. Sunt de acord cu remarcile referitoare la Ministerul Invatamantului.