DIFICILA SARCINA A INTREGULUI

La ultimul curs discutam cu studentii despre formele compuse. Si anume de situatia in care o forma rezulta din suprapunerea a doua forme primare, aparent aflate in conflict, avand elemente care le individualizeaza si o zona de intersectie – elemente comune pe care le impart. Rezulta o forma ce este mai mult decat suma elementelor celor doua forme originare. Sau, pentru a ne situa in cea de-a saptea varianta de ambiguitate sesizata de Robert Venturi – sarcina dificila a supunerii partilor intregului, forma compusa rezultata este intregul, catre care cele doua forme originare se transforma, parca preluand una de la alta o parte din proprietatile initiale.

ritm, ierarhie, unitate, coerenta


intregul este mai mult decat suma elementelor care-l compun
iata-i si impreuna Mario Laginha si Maria Joao, doi portughezi cu sange (muzical) brazilian

  • pacat ca nu mai exista atelierele de arhitectua ca pe vremuri cand fiecare student isi avea locul lui si … ascultam muzica pana noaptea … cand venea decanul sa ne dea afara

    simetrie / disimetrie

    fiind cu umarul rupt strans intr-un fel de orteza care mi-a imobilizat mana dreapta mi-am adus aminte ca nu am mai ascultat-o pe Maria Joao de foarte de demult.
    m-am gandit ca n-ar fi rau sa le exemplific studentilor principiile compozitiei ascultand putina muzica, suficient de neobisnuita si incitanta pentru a-i face curiosi si a le prilejui o experienta speciala.
    pentru ca experienta sa fie „totala” recomandabil este sa fie ascultate mai intai piesele din cele doua posturi anterioare

    tema – dupa ce am ascultat o data Beatriz e usor de distins tema la a doua interpretare
    simetria – doua interpretari
    disimetria – doua maniere in contrast
    complexitatea – suprapunerea celor doua in timp si in acelasi timp

    va las sa descoperiti singuri celelalte principii