Category Archives: Comentariile unui blogger

SECRETUL FINLANDEZILOR

de la Igor Spantulescu
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45
– Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.
Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.
Biletul este subventionat de catre municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.
Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15
– Orele de 45 de minute.
Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii.
Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.
Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu „scump” din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00
– Mincare calda, nutritiva si gratuita.
Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii.
Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe.
Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05
– Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.
Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.
Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30
– Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna.
Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.
Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15
– Temele si la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.
Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
– „Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.
– Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.
„Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.
– Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).
Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
– Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
– Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.
Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
– Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:
„Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.
– Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
– „Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.
Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.
Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.
Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.
Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
– „Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.
Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !

Despre: CE ESTE UN INTELECTUAL ?

Reproduc aici un eseu al mult apreciatului profesor de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Babes-Boliayi din Cluj pentru ca mi se pare important ca studentii mei, viitori arhitecti, viitori intelectuali de inalta clasa sa inteleaga ce responsabilitati au fata de propria lor optiune, cea de a deveni arhitecti

SCURTE CONSIDERATII DESPRE CE ESTE UN INTELECTUAL

Motto: Un intelectual este persoana a cărei minte se veghează pe ea însăşi (Albert Camus)

După ce am publicat articolul “Despre ţara saturniană şi timpul intelectualilor” am primit o avalanşă de comentarii şi întrebări (din păcate, nu toate reproductibile), referitoare la conceptul de “intelectual”. Despre acest concept s-au scris multe lucrări, unele serioase şi de referinţă (vezi, spre exemplu, Jean-Paul Sartre: “Qu’est-ce qu’un intellectuel?“), aşa că nu am de gând să-l discut aici într-un mod intelectualist (sic!). Fac însă câteva consideraţii punctuale, cu rol clarificator, asupra acestui concept. Aşadar, ce este un intelectual?
Citește în continuare

Popescu nu e bun, decât…

Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase. Citește în continuare

ANI – Orasul celor 1001 biserici

Cum se nasc orasele, cand, unde, si de ce ? Avem unele raspunsuri, nu toate.
Cum si de ce mor orasele ? De ce un oras ca ANI, ale carui ruine au fost nu de mult (re)descoperite in zona Caucazului, a fost distrus, parasit ? Cum poate sa dispara un oras, intre ale carui ruine au fost gasite ramasite a mai mult de 1000 de lacasuri de cult ? Daca am sti raspunsul poate ca am invata lucruri importante despre cum ar trebui sa ne protejam propriul nostru viitor.
Citește în continuare

ORDO AB CHAO sau DE LA HAOS LA ACTUL CREATOR

Anul nou este intotdeuna inteles ca un nou inceput, ca o re-creere a lumii, ca un prag pe care-l trecem de la ceva ce s-a terminat la ceva ce trebuie sa inceapa, de la ceva cunoscut, determinat (de-terminat !!!), sfarsit, la un nou univers, plin de mister, necunoscut, ce urmeaza a fi conceput (inceput !!!), de la static, mort, dezmembrat, trecut – la dinamic, viu, nou-creat, viitor. Se incepe o noua viata din moarte. Este un ciclu pe care il percepem extrem de puternic si-l traim intotdeuna in mod festiv-ritualic, chiar daca el exista numai in planul trairii psihologice, timpul neinregistrand in fapt nici-un moment de hiatus. Prin acest ritual de trecere a pragului dintre ani ne facem partasi la un act de creatie ce calchiaza actul creator primordial. Ori CREATIA lumii din HAOSUL PRIMORDIAL a fost un act de fantastica pornire catre extrovertire a ENERGIEI ORIGINARE DIVINE. Aceasta explozie de prea-plin care sta la baza CREATIEI este prin definitie un act pozitiv el fiind necesarmente insotit de SPERANTA.

Reproduc mai jos un text ce mi s-a parut interesant in acest context al CREATIEI ca nascuta din HAOS.

„In clasa a VII-a cand orice elev vine in contact cu fizica el nici nu realizeaza ca afla pentru prima data de fenomene haotice si anume despre miscarea browniana. Este o atingere cu lumea ezoterica pe care nici-un elev nu are cum sa o remarce. Dar elevul de ieri se poate transforma dupa o perioada, lunga pentru el cca. patru decenii dar o fractiune de timp la nivelul Universului, intr-un frater daca are rabdare si timp conform alchimistilor. Vorbind din punct de vedere alchimic, cel ce nu a ucis in el dorinta de aur nu va fi niciodata bogat.
Intr-adevar Ordinea vine din HAOS si anume din HAOSUL PRIMORDIAL dar pana astazi noi nu putem spune decat ca putem studia Haosul Determinist si anume materialitatea sistemelor bio-tehnice.
Si chiar daca au trecut mai bine de cinci milenii de la Zorii Matematicii din Egipt, desi aparent matematicile superioare nu sunt chiar la indemana tuturor, nu avm inca capacitatea intrumentala si operationala de a studia riguros si nu empiric Intregul CICLU ETERN. Dar putem cu smerenie sa amintim ca o parte dintre noi au capacitatea, extraordinara pentru multi, de a folosi ca instrument o MATEMATICA neliniara, ce aminteste de cuneiformele tablitelor din vechiul UR, pentru a putea in mod discontinuu sa analizeze structurarea unor elemente din HAOSUL PRIMORDIAL in atractori stranii sau sa prevada un comportament CATASTROFIC al TEREI. Paradoxal este ca simbolistica geometrica a acestei MATEMATICI, aparent absolut revolutionara, se regaseste atat in limbajul geometric din TABULA SMARAGDINA, sinteza a invataturii alchimice, dar si in reprezentarile grafice ale ideilor KABBALEI.
Aceste aspecte sunt absolut cutremuratoare si de multe ori ne intrebam care sunt instrumentele si modelele de studiu ale UNIVERSULUI cele mai adecvate ?
Cele care tin de tehnicitatea IT a acestui nou mileniu sau elementele ezoterice in starea lor pura ce isi au obarsia in ESENTA DIVINA ?”

(extras din eseul „ORDO AB CHAO” al prof.univ.dr.ing.Mihai Bugaru / Universitatea Bucuresti)

POPOR, MORALA, NATIUNE

dan_agent4
De multe ori cand ma gandesc ca m-am nascut pe teritoriul care se numeste Romania, intr-o pornire de imaginata sinceritate, am tentatia sa ma lamentez ca multi alti conationali, contemporani sau nu, in aceeasi termeni ai fatalitatii care ne face sa nu putem sa fim ceea ce am vrea sa fim. Nu tine mult pentru ca stiu ca nu apartin populatiei care locuieste acum acest teritoriu si care nu are nimic comun cu ceea ce eu socot ca este poporul roman, din care fac eu parte. Citește în continuare

PLANG PENTRU ROMANIA

Mi-este inima grea.
Pentru Romania mea.

  • Citește în continuare

    Architecture & Music

    dan_agent4
    Music and architecture are both a kind of mathematics. It is interesting that speaking about music, architecture and mathematics you can hear sometimes: architecture is the music of space, or the architecture of a theorema, or the inner music of mathematics, a.s.o. A well known author use to say in the beggining of the last century that architecture, music and dance are „pure arts” making the difference to other visual arts and literature. Why ? Because they exists only in mind. Louis Kahn used to say that architecture does not exists. What exists is a built reality which is an offering to the idea of architecture.
    What is the common thing in this relation architecture / music ? Of course any kind of classifying is in a way simplistic but we like to do it for the sake of thinking. Music and architecture do not need words as intercessor. I will say that music is the purest art because it goes directly to our sensibility, without – it seems – any process of sinking involved. Architecture seems to use the same shortcut to our sensibility, but architecture needs a special key to be un-codified (I hope this term exists in English !). There are people who enter architecture without seeing it. But music is telling people always that what they are listening is music, even it is a simple gospel.
    Music and architecture are using harmonies. What is harmony ? I believe we are speaking about some basic schemes – close to mathematics of the stars – which are structuring everything and we „feel” good when recognizing them.
    Harmony is fitting these basic schemes.
    Music and architecture both seem to include time as a main factor in discovering them. I was convinced of this but after listening Sergiu Celibidache – the celebrated musician – describing the way he discovered Music as a whole with no beginning and no end, but only a whole including every piece mirroring each other like a hologram, I am now thinking to Music in the same way I am thinking architecture – as a Whole.
    I like jazz very much and after listening many times a piece of jazz I understand each part of it by relating it to the whole and to all other parts. It is the same with architecture. There is no detail, there is no part, every detail and every part is justifying it through the whole and by all the other parts.
    Good music and good architecture. You can hear it or you can see it thousand times and each time you discover other beautiful surprises.
    Other similarity is the fact that music and architecture depends on the moment. The idea of music and the idea of architecture are each time completed by new experience but each time different. It depends of the artist – when we are speaking of music – and it depends on the light when we are speaking of architecture.

    O pilda

    dan_agent4
    Profesorul de geometrie stătea în fata clasei având pe catedră câteva lucruri.
    Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de ping-pong. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că era.
    Citește în continuare

    TRAIREA ARHITECTURII

    Eu cred ca un obiect de arta, fie el un desen, o sculptura, un spatiu construit, poate fi catalogat ca atare numai daca nu isi ofera dintr-o data toate cheile. Am rezerve serioase privitoare la pisoarul lui Duchamp – ca opera de arta. Tot asa cum cred ca poezia “de poanta” a lui Marin Sorescu poate avea propria-i poetica numai daca iti produce mai mult decat simpla satisfactie intelectuala a “intelegerii” poantei.


  • Am fost in Piata San Marco de mai multe ori si de fiecare data mi s-au revelat alte intelesuri.
    Ultima data, cu ocazia primului meu popas la una dintre cafenelele de vis-a-vis de Palazzo Ducale, am sunat-o pe Maria si . . . s-a intamplat ca exact in acel moment sa sune clopotele basilicii si sa traim clipa aceea minunata impreuna, chiar daca ne desparteau 1000 de km.
    Atunci am inteles ca un astfel de monument de arhitectura nu este facut sa comunice numai cu epoca sa ci va fi sa-si dezvaluie codurile peste timp in momente si circumstante pe care arhitectul nu le-ar fi putut prefigura.

  • Nota:
    Din seria: Comentariile unui blogger
    Acest articol reproduce partial un comentariu postat pe http://ocasapezi.wordpress.com/