Gandeşte ! Fii propriul tău erou

Gândeşte cât încă este legal ! Pune-ţi mintea la treabă, aşa începe pentru tine schimbarea !

Incerc să-ţi eliberez mintea. Dar ce pot face eu este doar să-ţi arăt intrarea. Tu eşti cel care trebuie să-I treacă pragul.
Continuă lectura „Gandeşte ! Fii propriul tău erou”

Casa Curzio Malaparte

O lucrare cu totul speciala – data viitoare o prindem in tema de casa model din anul II !!! – in care initial a fost implicat arhitectul Adalberto Libera dar care a abandonat lucrarea din cauza divergentelor puternice cu clientul sau – poetul Curzio Malaparte care din cate se pare a conceput aceasta casa si avea numai nevoie de un arhitect care sa i-o deseneze !!! Oricum vila este superba intr-un amplasament – insula Capri – fantastic.

poza 0

In aprilie 1980 revista DOMUS publica un articol extrem de interesant al arhitectului – poet John Hejduk pe care-l reproduc in continuare.

„Libera’s Malaparte house is private. It is a house of paradoxes. It is an object which consumes. It is filled with unrequited histories. It is a relic left upon the pinnacle after the seas have subsided. It is a sarcophagus of soft cries. It whispers of inevitable fates”
Continuă lectura „Casa Curzio Malaparte”

In cautarea ciupercutei

portret 3

Sunt printre cei care-si mai consuma timpul cu prezenta pe FB. Nu-mi pare rau pentru ca din cand in cand aceasta „aventura” in virtual imi prilejuieste experiente interesante.
Azi pe una dintre paginile studentilor de la USH Alexandra Barbulescu, studenta la arhitectura, a facut un comentariu cel putin interesant, pe care de altfel un alt coleg a simtit nevoia sa-l citeze pentru frumusetea argumentarii. Era vorba despre greutatile cu care studentii facultatii de arhitectura le intampina in dialogul cu profesorii in cautarea solutiilor pentru proiectele lor. O citez si eu aici, si o fac fara sa-i cer permisiunea , nu din aroganta ci cu admiratie si pentru ca am convingerea ca un text prezentat pe FB este deja atat de public incat nu mai poate fi invocat dreptul la intimitate.
Comentariul Alexandrei m-a provocat (intelectual) si am simtit nevoia sa-i raspund in incercarea de a lamuri problema in felul in care inteleg eu lucrurile. Postez deci in continuare si raspunsul meu.
Astept desigur comentarii ale studentilor si ale arhitectilor.
Continuă lectura „In cautarea ciupercutei”

MERGETI LA VOT !

portret 7

Am facut parte din Partidul Comunist Roman. Mai bine zis am avut carnet de partid. Intre cele doua afirmatii exista o mica diferenta de nuanta care este insa una fundamentala.
Inainte de ’89, dar mai ales in ultima perioada a Romaniei comuniste, sa fii membru de partid si sa ai o meserie cum este cea de arhitect, care presupune edificare, deci implicarea in modul cel mai direct si concret in viata celorlalti, insemna sa ai acces la decizie in proiectele in care erai antrenat.
De ce ?
Simplu ! Pentru ca sedintele de partid nu erau sedinte de politica ci de productie. Nu participai la aceste sedinte, nu puteai in niciun fel sa intervii acolo unde era necesar sa-ti sustii punctul de vedere. Altfel erai redus la un simplu executant al deciziilor colegilor tai, membri de partid.

Politica se facea in alta parte – asa zisele sedinte de invatamant politic. Instructorii erau fie profesorii de socialism stiintific (sic !) – in institutele de invatamant superior – fie secretarii de partid implicati in propaganda – in institutele de proiectare. De ce faceau asta nu comentez, multi dintre ei sunt inca in viata si nu vreau sa-i jignesc, e treaba lor !.
Continuă lectura „MERGETI LA VOT !”