Bouillabaisse by Renzo Piano

“Architecture is art. I don’t think you should say that too much, but it is art. I mean, architecture is many, many things. Architecture is science, is technology, is geography, is typography, is anthropology, is sociology, is art, is history. You know all this comes together. Architecture is a kind of bouillabaisse, an incredible bouillabaisse. And, by the way, architecture is also a very polluted art in the sense that it’s polluted by life, and by the complexity of things.”

(sursa: http://www.mediabistro.com)

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Dan  On 23 Septembrie 2011 at 2:34 pm

    Frumos cuvantul lui Piano. Sa ne gandim ca totusi,inainte de a fi arta ( si dupa ce este tehnologie) arhitectura este gandire, caci o elucubratie onirica, fara vreun fundament rational ( sa ne gandim la „casele picate din cer” fara nicio explicatie pentru cum arata). Parca Vasari spunea ca „arhitettura e una cosa mentale”,ceea ce zice ca inainte de a visa,inainte de a fi creativ, trebuie sa si gandesti. Arhitectura nu trebuie sa fie impotriva ratiunii

  • arhiprofesor  On 23 Septembrie 2011 at 5:01 pm

    Renzo Piano imi place din ce in ce mai mult. La inceput am fost intrigat de faptul ca parea sa nu aiba propriul „stil”, precum Mario Botta de exemplu. Am inceput insa sa apreciez, pe masura ce trecea timpul, ceea ce acum as numi contextualismul lui Piano. In primul rand este vorba de un raspuns perfect rational – ca sa preiau exprimarea din comentariul dvs. – pe care arhitectura sa il ofera locului in care este amplasata fiecare cladire a sa. Apoi este vorba de o la fel de rationala rezolvare arhitecturala a functiunii de baza, fie ca este vorba de un muzeu sau de o cladire de birouri. In cele din urma ma refer la contextul anterioritatii arhitecturii – aici preiau un termen introdus de Peter Eisenman pentru a cuprinde tot ce inseamna traditia (nu numai a locului), experientele spatial-formale anterioare si intregul bagaj cultural care justifica un obiect de arhitectura. Si ceea ce face din Renzo Piano arhitectul suprem, dupa parerea mea, spre deosebire de un Jean Nouvel de pilda, este curiozitatea sa in a descoperi mereu noul in tehniologie si materiale. Inventivitatea sa este de-a dreptul debordanta fara sa frizeze straniul sau extravagantul. Pana si cele mai „ciudate” solutii propuse de el, cum ar fi de exemplu Centrul Cultural din Noua Caledonie, au o logica conceptuala care le fac sa para cele firesti, perfect normale. Arhitectura lui Renzo Piano este un bouillabaisse mereu altfel dar la fel de savuros de fiecare data.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: