Bacalaureat macelarit !

Suntem cu totii asaltati in media de prezentarea situatiei dezastruoase a invatamantului din Romania, cu aportul cu totul special, in ultima vreme, al asa-zisului ministru de resort, care nu este in stare sa produca diplomele pe care pretinde ca le are.
Pentru multi, sunt convins, subiectul este cam tot atat de preocupant cat si divortul Columbeanu – Gabor. Pentru mine este clar ca o clasa de politicieni corupti, analfabeti, betivi, curvari, care nu au niciun fel de calitati pentru a fi lideri ai unei comunitati, daramite pentru a conduce o tara, si care in loc sa-si faca treaba – adica sa guverneze Romania noastra – se ocupa numai sa gaseasca cele mai ingenioase formule sa o jefuiasca, nu o sa fie niciodata in stare sa produca o viziune de perspectiva pentru tara asta, pentru poporul asta, din care ei in mod sigur nu mai fac parte (daca or fi facut vreodata). De aceea nici invatamantul nu poate sa fie in Romania un domeniu al exceptiei, al excelentei, in care totul merge ca la carte.
Ce ar fi fost daca Romania avea un presedinte ca cel care in Finlanda anilor ’90, aflata intr-o criza economica extrem de serioasa, ar fi decis impreuna cu clasa politica sa dedice invatamantuluui si cercetarii 17,5% din PIB ? (prin comparatie in Romania este stabilit prin lege un minim de 6% si in fapt este vorba de mai putin de 3% !!!). Aceasta cifra spune tot despre ce ar fi putut sa se intample si de ce se intampla ceea ce se intampla.
Deunazi am cumparat un ziar, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de ani de zile. Am avut placuta supriza sa gasesc un articol scris de o jurnalista autentica despre recent incheiatul Bacalaureat. Il reproduc in intregime pentru ca ilustreaza ceea ce gandesc eu insumi despre acest subiect si doresc pe aceasta cale sa aduc omagii autoarei.

Bacalaureat pentru o calatorie in univers

Ca sa visezi la stele nu ai nevoie decat de-o imaginatie mediocra si de putina liniste. Ca sa ajungi la stele ai nevoie de un lucru: sa crezi in tine. Pentru asta linistea nu ajuta la nimic.
Zilele trecute NASA a lansat pe orbita, pentru ultima oara, naveta Atlantis. O cutie de metal in care sunt adunate toate destinele oamenilor care au crezut in ei. In 30 de ani, naveta a parcurs 194 milioane de kilometri, cu 50 de milioane mai mult decat distanta pana la Soare. Mult prea mult pentru ceea ce visam in urma cu 100 de ani. Mult prea putin pentru a spera la o calatorie spre Alpha Centauri, cel mai apropiat sistem solar.
In Romania, in timp ce Atlantis isi consuma ultimele clipe in spatiu, noi ne macelaream copiii. O faceam in paginile ziarelor, la televizor, pe holurile scolilor. Intr-o absurda si lasa pornire de a condamna o “generatie de ratati” care au cazut la Bacalaureat. Le bagam in bot etnobotanicele (de parca generatia asta de ratati ar fi deschis sutele de magazine etno de prin tara), le urlam in fata cat de prosti si slabi sunt si mai apoi, ca niste tzatze, ne vaitam ca ästia o sa ne plateasca pensile”. Cat de patetici putem fi daca prima nopastra grija este pensia.
Copiii nu au nicio vina. Ei sunt exact ca si lutul. Cum il framanti, asa se va forma. Unde suntem noi daca scoatem pe gurile noastre imbatranite inainte de vreme asemenea elucubratii ? Daca generatia viitoare este una de ratati, cum este cu generatia care o educa si o creste ?
Ce ar fi de facut ? In primul rand, trebuie sa ne schimbam modul in care ne vedem pe noi insine. Trebuie sa pricepem ca oglinda ne amageste, ne transforma in lighioane cu doua picioare, care se misca, la un semn, cu toata turma. Mai apoi, sa coboram la urechile copiilor. Si sa le schimbam modul in care ei se vad pe sine inainte de a le schimba comportamentul. Iar asta trebuie facut de fiecare dintre noi in parte.
Si atunci, nu o sa ne mai temem pentru pensia de maine, ci o sa speram ca vom ajunge la stele. Iar copiii nostri vor pricepe si vor sti sa se bucure cu adevarat de cea mai mare aventura – viata.

Ramona Ursu
ADS Bucuresti – 14 iulie 2011
Ramona Ursu este redactor-sef adjunct al saptamanalelor ADS.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • ann  On 18 Iulie 2011 at 10:23 pm

    Foarte frumos spus. De apreciat. Se pare ca ne e tot mai greu sa gasim si sa vedem partea buna a lucrurilor, lasandu-ne orbiti doar de raul existent…
    Respect

  • arhiprofesor  On 27 Iulie 2011 at 6:51 pm

    Nu e suficient sa ai urechi ca sa si auzi cum nu e suficient sa ai ochi ca sa si vezi. Dar mai important este ca nu este suficient sa ai creier, trebuie sa te si obisnuiesti sa-l folosesti. Iar gandul fara exprimarea in cuvinte nu inseamna nimic. Majoritatea nu formuleaza pentru ca nu gandesc. Stim ca „la inceput a fost cuvantul …” nu-i asa ?! A te rupe din haos, a intelege, inseamna a formula si asta inseamna actiunea de a cuvanta. Pe multi nici cuvintele nu-i fac sa iasa din „somnul cel adanc”. Raul este aceasta letargie, aceasta lene a multora de a gandi, de a gandi pozitiv si a-si exprima aceste ganduri. Cei putini care conduc pe cei multi – care dorm acest somn adanc – gandesc, insa gandul lor este unul bolnav, izvorat din tot felul de complexe, de suferinti launtrice care-i fac sa fie orbi si surzi la ceea ce este pozitiv. Ei nu formuleaza pentru ca nu au ce. Ei actioneaza fara gand si de aceea ce produc actiunile lor este numai rau, raul pur si simplu. Ei fac rau iar cei multi devin complicii lor in acest rau din lenea de a formula gandurile pozitive.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: