Satisfactiile unui indrumator

S-a incheiat si al doilea an universitar pe parcursul caruia am lucrat la o noua programa pentru primul an de studii la anul I al facultatii de arhitectura (Universitatea “Spiru Haret”) si am serioase motive sa fiu multumit de rezultatele obtinute.
Sigur ca, in primul rand, satisfactia provine din faptul ca aplicand formule deja probate la universitati de profil din alte tari ca Statele Unite sau Elvetia, am reusit sa conturam o programa coerenta, prin care am ridicat vizibil nivelul de pregatire al studentilor.
In al doilea rand, este tot atat de mare multumirea pe care o simt pentru ca, pe langa aceste formule, am mizat pe capacitatea studentilor, chiar a celor care nu au facut anterior nicio pregatire speciala pentru studii de arhitectura, de a deprinde principiile de compozitie specifice, gustul pentru jocul cu spatial si forma arhitecturala si, mai presus de orice, de a gandi, de a conforma in baza unui concept unitar, dorinta de a-si dezvolta propriile idei, fara sa astepte de la indrumator solutii.
Pentru un professor de arhitectura, architect el insusi si tributar, inevitabil, unor deprinderi manieriste in conformarea spatiala, pariul fundamental in demersul didactic, este sa reuseasca sa-si impuna acea stare de “umilitate” care sa-l faca sa accepte ca pana si un student incepator poate si trebuie sa-si gandeasca si sa-si imagineze singur propriile concept. Aceasta este, dupa mine, misiunea cea mai importanta a indrumatorului: sa-l stimuleze pe student sa-si gaseasca drumul, oferindu-i instrumentele necesare sa-si contureze proriul sistem al logicii dezvoltarii formale.
Pot sa spun ca in acest an, pentru prima data am avut o mare satisfactie, cu ocazia ultimului proiect la anul I, proiect elaborat de studenti fara indrumare, sa constat ca cei mai buni nu numai ca si-au insusit notiunile parcurse in timpul orelor de atelier, nu numai ca au “nascut” niste proiecte coerente bine proportionate, bine rezolvate functional ci, mai mult de atat, au creat o arhitectura valabila sufficient de departe de ceea ce-mi este propriu ca sa fiu convins ca au deja capacitatea de a gandi concept spatial-formale proprii, perfect coerente.
Cand spun “cei mai buni” ma refer desigur la cei care, dincolo de corectitudinea rezolvarilor functionale, contextuale, in urma unui studiu aprofundat al compunerii formale, nu numai spatiale dar si in ceea ce priveste dimensionarea si proportionarea golurilor, dovedesc deja acel ceva pe care unii il numesc “talent”, altii “vocatie” si care intotdeuna izvoraste din pasiune.
Proiectul lui Adrian Miron, seful de promotie la disciplina proiectare in acest an, este atat de departe de ceea ce as fi putut sa face eu insumi daca as fi avut de rezolvat tema de “casa de vacanta” incat la o prima privire asupra machete am fost oarecum descumpanit, mai ales ca proiectele anterioare prevedeau o cu totul alta evolutie. La o mai atenta analiza, am regasit cu placere spatiile generoase ale lui Le Corbusier si maniera sa de a rezolva diferit diversele planuri suprapuse, intr-o originala interopretare a tripartitiei clasice, am regasit planul liber al lui Mies van der Rohe, am gasit ceva din geometria abstracta a lui Eisenman si sunt convins ca autorul proiectului va fi, peste cativa ani un architect de forta pentru ca sunt incredintat ca la timpii potriviti isi va gasi mentorii generosi de care va avea nevoie.

(foto – macheta „casa de vacanta” autor stud.arh. Adrian Miron)

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • sechila elena  On 31 Mai 2011 at 9:47 pm

    Tin minte si acum,primul om cu care am interactionat in aceasta facultate,a fost bunul meu coleg,ulterior prieten,Miron Adrian!Un caracter si un suflet exceptional,fara nici o pregatire in domeniul arhitecturii,care a reusit cu brio sa exceleze in arta desenului si a proiectarii acestuia!Un om cu o forta uimitoare de a strabate aceast domeniu al spatiului si materialului,si o vointa de fier de a recupera si a stii,ceea ce pentru noi ceilalti,cu o pregatire in prealabil,a insemnat banalul incepatorului in acesta „arta in a face risipa de spatiu” asa cum spune arhitectul Philip Johnson!Merita toata stima si respectul meu,pentru ca a reusit sa creioneze in fata noastra,a tuturor,un mare arhitect in devenire!Iar dumneavoastra,domnule profesor,si domnilor profesori asistenti,va datorez multumiri pentru felul in care ati reusit sa sedimentati informatiile utile,modului de a preda,si pentru faptul ca ne-ati fost mai mult prieteni decat profesori,preferand sa purtati cu noi un dialog,nu un monolog,asa cum au obiceiul majoritatea profesorilor!

    • arhiprofesor  On 4 Iunie 2011 at 6:56 pm

      Este foarte important in general si in meseria noastra in special sa gasesti partenerii potriviti pentru o comunicare fructuoasa si mentorii care sa te ajute sa-ti conturezi propria personalitate. Ma bucur pentru tine ca ai gasit in Adrian un partener de comunicare potrivit. In ceea ce priveste Adrian, pentru mine el este nu numai proba cea mai graitoare pentru ceea ce sustin eu – ca un arhitect nu are nevoie de pregatire inainte de facultate ci de un traseu foarte bun in facultate si profesori care sa stie sa-i trezeasca gustul pentru studiu si pentru descoperirea miracolului creatiei propriu artei arhitecturii – dar si un exemplu graitor ca daca exista o comunicare si o incredere reciproca maestru – ucenic atunci sunt intrunite premisele pentru ca ucenicul sa devena in perspectiva un maestru desvarsit, prin munca asidua, daruire, pasiune si devotiune.

  • zaharia maria  On 1 Iunie 2011 at 9:25 pm

    Pentru mine este clar ca aceste rezultate ale studentilor sunt rodul indrumarii unui profesor exemplar.Acesti copii ce au avut norocul sa fie sub aripa Dumneavoastra vor fi clar mult mai buni.Am simtit pe pielea mea timp de 2 ani ce impact ati avut asupra mea ca si profesor si pot spune ca am evoluat enorm si gandesc cu totul altfel,mi-ati oferit increderea si sustinerea pe care nu multi profesori o pot afisa fata de un student.Iar metoda de a „nu pune pixul pe foia studentului” este de departe cea mai buna tehnica de a forma un viitor arhitect.Va felicit din suflet pentru tot ceea ce faceti si sper ca si alti profesori sa incerce sa fie ca Dumneavoastra!

    • arhiprofesor  On 4 Iunie 2011 at 6:48 pm

      Ma bucura comentariul tau. Iti doresc mult succes.

    • arhiprofesor  On 11 Iunie 2011 at 12:42 am

      Acest tip de statistici facute de cine-stie-ce pitifelnici sunt contrazise de realitate. Anul trecut la mincu s-au inscris 400 de studenti si au fost admisi 200. La USH. Au fost inscrisi in anul 1 210 studenti. Adica cifre complet altele decat cele din sondaj.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: