Simbolistica numerelor 1, 2 si 3

Oswald Wirth spunea ca:

“Oglindirea de sine duce la descoperirea unui domeniu intins de cunostinte independente de orice observatie naturala. Ele sunt exprimate in notiuni evidente prin sine. Relevand ceea ce fiinteaza cu necesitate, astfel de notiuni apartin stiintei absolutului care, ca si matematicile, nu mai stau sub semnul incertitudinii. Aceasta stiinta, cea mai importanta dintre toate, face parte din sufletul mostru, care, de indata ce devine constient de sine, o descopera ca pe o comoara uitata. De aceea cunoasterea de sine este punctul de plecare al oricarei filozofii”.

As rezuma spunand ca fara sa ai propriul tau sistem filozofic, cu ajutorul caruia sa te confrunti cu tot ceea ce inseamna lumea fenomenelor vizibile si invizibile, nu poti accede la lumina intelegerii si impacarii cu TOTUL.

“Dar cunoasterea de sine nu este posibila in mod direct.” – spune mai departe Oswald Wirth. “Este nevoie de ajutorul unei oglinzi. Abstractiile din noi nu pot fi puse in evidenta decat daca se reflecta in tr-un semn exterior. Rolul simbolului este asadar acela de a face sa functioneze adevarurile din noi.”
Dar, vai, “Simbolul este imaginea conforma cu ceea ce se afla déjà in mintea noastra. Daca aceasta este goala, simbolul nu are nicio semnificatie. Vina nu este a simbolului ci a celui care nu stie sa vada nimic in el.”

“Simbolurile nu vorbesc din proprie initiativa. Pentru a le da grai trebuie deschis sanctuarul adevarurilor abstracte cu acea cheie dobandita prin studiul “proprietatilor intrinseci ale numerelor”.

Aceasta relatia intre simbol si semnificatie – “ceea ce este sus este si jos”- constituie principiul analogiei universale, baza interpretarii in toate sistemele de simboluri si unul dintre cele sapte principii fundamentale ale adevarului.

Unitatea

Ca fiinta ganditoare, fiecare dintre noi se simte Unu, se simte centrul universului, pentru ca suntem fiecare dintre noi unici. Dar noi nu existam independent de toate existentele trecute, prezente si viitoare ci suntem parte, impreuna cu toate acestea din Unitatea absoluta.
Aceasta Unitatea absoluta, si il citez din nou pe Wirth: “este UNUL care este, adica TOTUL. Acest Unul-Totul scapa cu desavarasire intelegerii omenesti. Este Misterul absolut, Enigma enigmelor. Existenta nu se explica, ea se constata.”
De fapt nimic nu are sens fara sa exista unitate iar existenta omeneasca, descoperim cu cat ne adancim in fiinta noastra launtrica, nu are niciun sens fara raportarea la aceasta Unitate absoluta.

Dualitatea

Anul trecut am sustinut pentru prima data un curs de compozitie la facultatea de arhitectura si primul lucru care mi s-a impus pentru a-l face pe student sa inteleaga de ce exista legi ale compozitiei, a fost studiul psihologiei perceptiei (Gestalt), din care rezulta modul in care omul percepe campul vizual, simplificand intotdeuna ceea ce vede prin distingerea unei figuri de restul care constituie fondul fata de care aceasta figura se detaseaza. “Omul nu percepe un obiect decat atunci cand il desprinde de mediul sau ambient.” Gandirea omeneasca este prin definitie dialectica, separarea fiind indispensabila cunoasterii.

DOI este numarul care corespunde Stiintei.
In antichitate stiinta apare ca o femeie asezata intre doua coloane, imagine a dualitatii in diferitele ei aspecte.

Cele doua coloane simbolizeaza dualitatea in sine, corespunzand unei intregi serii de opozitii:
Subiect – obiect
Activ – Pasiv
Pozitiv – Negativ
Masculin – Feminin
Tata – Mama
Actiune – Reactiune
Ratiune – Imaginatie
Miscare – Repaus
Spirit – Materie
Osiris – Isis
Abstract – Concret
Soare – Luna

Si pentru ca mi-am propus sa fac o paralela cu simbolistica proprie arhitecturii remarc faptul ca acest tip de opozitie se traduce prin

Lumina – Intuneric
Apolinic – Dionisiac
Convex – Concav
Interior – Exterior
Organic – Mineral
Retea – Noduri
Spatiu – Miscare (Timp)
Functiune – Forma

DOI este numarul omului, al vietii, deoarece Creatorul prin insasi actul creatiei s-a dedublat, a iesit din sine. Crearea omului, “dupa figura si asemanarea Sa” este un act de dedublare, care de la bun inceput pune fiinta in contrapondere cu Absolutul.

Viata ia nastere dintr-un conflict si va fi intr-un permanent conflict de opozitii.
Revin la Oswald Wirth care spunea:
“Totul se naste din contradictie, asa cum din revolta se naste individul, caci trebuie sa te revolti pentru a fi. Acesta este talcul izgonirii din Rai. Initiativa individuala este rezultatul radicalizarii egoismului (sarpele edenic) care determina constiinta sa iasa din inertie si sa-si doreasca, prin cunoasterea deosebirii dintre bine si rau, sa fie asemenea Creatorului.
Invatatura ne face sa intelegem ca Adevarul/Falsul, Frumosul/Uratul, Binele/Raul, sunt categorii ale gandirii care exista numai in mintea omului. Existenta este si nu poate fi decat unitate.

Triada

TREI este numarul relevarii pe un plan superior al Unitatii absolute.
Tri-unitatea tuturor lucrurilor este misterul fundamental al gandirii initiate.
Daca DOI este numarul analizei, al diferentierii, al separarii, dualitatea nerezolvata a lui DOI isi gaseste raspunsul intr-un al treilea element, care o incoroneaza si se reintoarce la Unitate intr-o noua formula, aceea de Triada.
“Contradictia lui DOI se rezolva prin TREI si astfel este relevata mai inteligibil UNITATEA.”

Aceasta triada se poate rezuma prin:

Teza – Antieta – Sinteza
sau
Afirmatie – Negatie – Solutie

Triada are o valoare simbolica exceptionala pentru evocarea modului de alcatuire a lumii.

Tatal / Fiul / Sf. Duh
Principiul / Cuvantul / Substanta
Minte / Suflet / Trup

Sau

Activ / Pasiv / Neutru
Tata / Mama / Copil
Osiris / Isis / Horus
Expansiune / Comprimare / Echilibru
Ratiune / Imaginatie / Inteligenta
Forta / Materie / Miscare

Jules Boucher observa ca ideea de Treime este prezenta nu numai in religia crestina, Trinitatea gasindu-se in majoritatea religiilor.

De exemplu Trimurti la hindusi:
Brahma (creatorul); Vishnu (pastratorul); Shiva (distrugatorul).
In Egipt au existat mai multe triade:
Triada de la Memphis: zeul Ptah, soata sa Sekhmet si fiul lor Netertum;
Triada lui Osiris: Osiris, Isis, Horus;
Triada de la Teba: Amon, Mut, Khonsu;
In Persia deasemenea era venerate treimea:
Ahura-Mazda sau Ormuzd. “Stapanul/Duhul Intelept”; Vohu Manu, “gandul bun”; Asha Vahista, “desavarsita dreptate”.

Ragon spune: “Cele trei virfuri ale triunghiului simbolizeaza trecutul, prezentul, viitorul, iar triunghiul in ansamblu, vesnicia sau dumnezeirea. Unghiurile inseamna Intelepciune, Forta, Frumusete, atribute divine sau Sulf (simbol al sufletului, principiu masculin), Sare (simbol al intelepciunii, principiu neutru), Mercur (simbol al cunoasterii, principiu feminin), principiile lucrarii divine exprimate in limbaj hermetic; cele trei regnuri ale naturii, domeniul Creatorului. Unghiurile triunghiului sunt asemeni celor trei faze ale vesnicei transformari: Nastere, Viata, Moarte, transformare pe care Dumnezeu (triunghiul perfect), fara a I se supune, o stapaneste. Din toate acestea rezulta ca triunghiul este emblema divinitatii.”

Inca de la egipteni care in scrierea hieroglifica pentru doi adaugau doua puncte semnului unitatii, iar pentru mai multi/multe (plural) adaugau trei puncte apare diferentierea dual – unitate, unitatea fiind exprimata prin categorie / plural.

Simbolistica triadei se regaseste in arhitectura, cel mai cunoscut si mai edificator exemplu fiind cel al ogivei gotice. Doua elemente identice, alaturate, aflate intr-un conflict direct prin faptul ca impart o coloneta pozitionata central sunt facute sa “lucreze” vizual impreuna prin incoronarea lor cu déjà foarte cunoscuta ogiva, arcul frant. Acest element se regaseste la portalul de acces in oricare catedrala gotica, usa fiind intotdeuna dubla, pe ax gasindu-se o coloana, adica un plin in locul unui singul gol de acces dispus central cum ar fi logic.

Intr-o carte devenita celebra pentru faptul ca a definit cele sapte tipuri de ambiguitate specifice arhitecturii postmoderne, Robert Venturi alege ca fiind unul dintre aceste tipuri, “Dificila necesitate a intregului” care nu este altceva decat rezolvarea unei dualitati pentru a sublima conflictul inerent acestei dualitati intr-o unitate de ansamblu.

O alta celebra triada a devenit sistem filozofic.
In 1935 Stephane Lupasco, si-a publicat la Sorbona teza de dectorat cu subiectul “Du devenir logique et de l’affectivité”care defineste o noua viziune asupra fenomenului cunoasterii. In esenta, logica lui Lupasco, venind sa completeze si sa rezolve dialectica dualitatii filozofiei clasice germane, introduce un al treilea element, (de unde si denumirea acestui sistem filozofic – logica tertiului inclus) care, in acceptiunea sa, nu este altceva decat afectivitatea, sau as zice eu sufletul.
Amintind intr-un fel notiunea de catharsis a lui Aristotel, Lupasco observa ca daca anulam dualitatea subiect-obiect, aflata intr-o perpetua contradictie, adica reusind sa ne abstragem lumii fenomenale, lumii exterioare, ne ramane ceva, care exista dincolo de aceasta dualitate si care este acea picatura din Fiinta Absoluta ce suntem fiecare dintre noi si pe care el o denumeste afectivitate.

Ne intoarcem astfel la triada trup / suflet / spirit, specific fiintei umane, si la iubire ca sentimentul absolut.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Trackbacks

  • By Triada cuvantului on 25 Februarie 2011 at 10:06 am

    […] pentru evocarea modului de alcatuire a lumii. Tatal / Fiul / Sf. Duh Principiul / Cuvantul / … citeşte mai mult“Risipeau Triada pe monstrii Apocalipsului”Si cu cat dilat acest cuvant in mintea mea, il pierd […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: