POPOR, MORALA, NATIUNE

dan_agent4
De multe ori cand ma gandesc ca m-am nascut pe teritoriul care se numeste Romania, intr-o pornire de imaginata sinceritate, am tentatia sa ma lamentez ca multi alti conationali, contemporani sau nu, in aceeasi termeni ai fatalitatii care ne face sa nu putem sa fim ceea ce am vrea sa fim. Nu tine mult pentru ca stiu ca nu apartin populatiei care locuieste acum acest teritoriu si care nu are nimic comun cu ceea ce eu socot ca este poporul roman, din care fac eu parte.
Populatia aceasta pe care o asemui unei viituri noroioase ne-a innoroit si pe noi romanii si ne este din ce in ce mai greu sa ne curatim de mizerie. Simt aceasta mizerie insa ca fiindu-mi exterioara, o simt ca pe un mil ce mi s-a asezat pe haine. Umezeala ei mi-a ajuns aproape de piele. Noroiul insa va sta pe noi atata timp cat sinceritatea noastra va fi lipsita de sens.
Daca un nemernic, al carui nume mi-e sila sa-l pronunt, a lansat o noua imagine pentru poetul national (cadavrul din debara) si multa lume a preluat ideea micimii luceafarului limbii romane, tot asa un nemernic, istoric de ocazie, a lansat o noua imagine a lui Stefan cel Mare, preluata acum de mult prea multi, transformandu-l pe aparatorul crestinatatii intr-un biet priapic.
Este „greseala fatala”, pe care alte popoare nu si-o permit: aceea de a-si intina cu nonsalanta modelele.
Traim intr-o lume a simbolurilor si insusi faptul ca alti nemernici, asa-zisi revolutionari, au considerat ca e bine sa se inceapa o noua epoca avand drept stindard drapelul ciopartit este o crima impotriva natiunii.
Mai nou un nemernic adus de vantul marii, un asiatic corcit, impune propria-i persoana ca model al noii societati: cel al smecherului plin de vicii, amoral, imoral, antimoral. Ca a fost votat de 5 milioane de fraieri sau oportunisti ?! Nu stiu cat este de adevarat dar sigur este ca democratia nu are nimic comun cu morala.
Morala nu este statistica, morala este pur si simplu sau nu este.
Morala este data, nu se voteaza.
Cand omul nu mai are putere sa fie moral, morala trebuie sa-i fie impusa.
Pentru ca populatia de pe teritoriul numit Romania sa devina, sau sa redevina poporul roman, trebuie sa (re)devina morala. Fara asta poporul roman vom ramane numai cativa.
Asa cum toate viiturile de pe lumea asta au trecut, tot asa va trece si viitura portocalie si am credinta ca ne vom recastiga modelele, ne vom reapropria morala ca lege suprema.
Timpul natiunii nu este limitat cum este cel al individului.
Timpul natiunii se numeste vesnicie.
In timpul de azi eu plang, in timpul de maiine sunt mandru.

(cu ingaduinta celor care vor fi citit, autocitat dintr-un comentariu ce mi s-a parut ca merita un post aparte)

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • memento_mori  On 7 Iulie 2010 at 9:21 pm

    N-as fi crezut ca Romania va fi supusa atat de devreme trendului de indobitocire in masa promovat de marile puteri mondiale. Speram ca procesul sa fie incetinit, daca nu refractat, de valori pe care, cu ceva ani in urma, inca le mai regaseam in jur. Dar nu. Cu regret afirm, am dat gres. Ca popor, ca indivizi, mai mult sau mai putin constient, si desi simpla generalizare mi se pare un procedeu insuficient de a argumenta un fenomen de o asemenea amploare, nu pot sa spun decat ca nu suntem demni de renumele inaintasilor nostri. E atat de trist ca, independent de vointa mea, incep sa’mi amintesc de Romania ca prin ceata, ca si cum as fi antrenata de un vortex al nonvalorilor, si nu reusesc sa’mi gasesc un punct de sprijin, un reper fata de care sa ma definesc. Am reusit sa mai prind o ultima farama, ca o gura de aer proaspat, din tara pe care nu mai reusesc s-o gasesc nicaieri: nici in cuvinte scrise sau spuse, nici in actiunile celor din jur. Dar asta era demult, si oricat de mult mi-as dori sa recapat emotiile pe care ideea apartenentei la o natiune din care au facut parte personalitati de talie mondiala mi le provoca atunci, nu pot decat sa asist pasiva la demolarea ultimelor edificii morale si culturale ramase. Si uite asa, pasesc inainte cu privirea mereu peste umar, in urma.

    • arhiprofesor  On 9 Iulie 2010 at 12:38 am

      Si eu am acelasi sentiment. Cred ca trebuie sa constientizam faptul ca nu ei ci noi suntem romanii. Ei sunt doar populatia traitoare vremelnic pe acest teritoriu. Chiar daca suntem numai doi si tot mai este o nadejde de regasire. Dar nu suntem sigur numai doi. Imprtant este sa nu abandonam, sa ducem lupta de gherila, fiecare la locul in care se afla si, putin cate putin se va coagula din nou ceea ce a fost o natiune. Golanii de astazi nu vor ramane nici macar ca un sediment pe fundul albiei raurilor. De golani nimeni nu-si mai aduce aminte. Numele derbedeilor dispare din istorie chiar daca ei au impresia ca le ramane scrijelita urma pe trupul natiunii. Curaj. Miinele este mai real decat astazi-ul.

  • Mihaela  On 22 Iulie 2010 at 9:25 pm

    Totusi ne mai ramane speranta.Istoria romanilor este plina de astfel de schimbari, mai mult sau mai putin grave, insa intotdeauna am reusit sa le facem fata datorita acelor romani veritabili.Tara noastra fiind inconjurata de atatea culturi diferite, am incercat pe cat posibil sa preluam esentialul fiecaruia in orice mod,fiind toleranti si putin indiferenti, insa noi, ca popor nu am reusit sa ne creeam o identitate proprie, imprumutand unele elemente doar pentru ca erau la”moda”, precum „frantuzismele”.Acum sunt la moda „englezismele”.Insa intotdeauna am reusit sa profitam de aceste cauze morale.S-au incercat si sfidari de-a lungul timpului, sfidari morale, insa am vazut cum e, ne-am „dat cu capul de pereti” ca sa o simtim pe pielea noastra.De ce credeti ca au existat atat de multe tipuri de domnii? Domnitori, fanarioti, regi, dictatori comunisti, ajungand intr-un final la o varianta foarte slaba de democratie.Am crezut mereu in schimbare.Tot ce e nou, nu e si bun, insa poate fi mai bun decat ce a fost. De aceea, tot ce se petrece acum in Romania, face parte dintr-un proces ciclic, care se produce incet dar sigur.Insa, precum am spus si mai sus, speranta va exista mereu, deoarece intotdeauna vor exista oameni ca dv, d-le profesor Agent,oameni puternici, oameni care vor sa ajute alti oameni sa se ridice din mediocritate si indiferenta, oameni pasionati, precum artistii, oamenii de cultura, profesorii dedicati muncii lor, dar si oameni simpli, care isi au inradacinate principiile lor de viata sanatoase,unde morala si onestitatea sunt puse la loc de cinste.Nu spun ca ar trebui sa lasam lucrurile sa evolueze, ci din contra, intotdeauna au fost oameni care au luptat incat numele lor a devenit un cuvant sacru.Acum este o moda de desacralizare a tot ce a reprezentat odata sfant, asa cum ati mentionat si dvs, pentru a revolutiona, pentru a evolua, insa aceste lucruri nu vor dura; nu poti evolua, negand ce ai avut.Curaj!Mai aveti un om alaturi de dvs.

    • arhiprofesor  On 23 Iulie 2010 at 9:21 pm

      Multumesc pentru cuvintele frumoase si mai ales pentru optimismul echilibrat ce se degaja din comentariul dvs. Probabil ca suntem multi. Multi „tacuti” inca. Cred ca a sosit momentul sa ne si exprimam. Internetul devine din ce in ce o forta. Probabil de aceea sunt atat de ingrijorati indivizii (ma abtin sa folosesc epitete mai dure dar si mai aproape de calitatea acestor oameni) care ne conduc. Mi-e teama insa ca nu ideile si morala in suferinta vor fi cele care-i vor inlatura pe acesti impostori de ocazie ci foamea celor multi. Nu au invatat acesti nemernici nimic din istorie. „Sa-ti fie frica de cel care nu mai are nimic de pierdut”. Lor nu le este si asta le va fi fatal.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: