Imperativul moral al Arhitectului

Built in such a way that the maxim of your design may at the same time rate as a principle of architecture and urbanism.
or
Design buildings in such a way that you yourself and those you love will take pleasure in using them, look at them, live, work, spend holidays and retire in them.

  • (Leon Krier – New Classicism – Omnibus Volume / Edited by Andreas Papadakis & Harriet Watson)

  • Leon Krier: Pliny’s Villa Laurentium 1982

    EPOCA DE AUR A IMOBILIARULUI

    dan_agent4

  • Sincer vorbind, si lasand la o parte eventualele avantaje materiale, in ziua de azi in Romania, sa fii arhitect, adica sa produci, sa construiesti casele tale, presupune un risc maxim. Cred ca sunt putini aceia care nu au un sentiment de frustrare daca nu chiar de jena pentru ceea ce lasa in urma lor.
    Am mai spus-o intr-un alt context: noi traim acum, din pacate, in perioada exploziei imobiliarului in care arhitectura aproape ca nu exista, cantitatea avand suprematie totala.
    Va urma sigur, dupa criza asta, pe care o salut din acest punct de vedere ca salvatoare, o perioada cand vom incepe sa apreciem calitatea.
    Am fost prima data in Berlinul de vest in iunie 1990 si eram avid de a vedea realizate proiectele nascute din programul IBA. Nu am avut sansa sa vad decat cateva blocuri de sticla in jurul zonei Zoo Garten. Deceptie totala. Shuko, Metra, Alcan … si cam atat. Exact ce putem vedea acum in Bucuresti. Din nefericire, exact ca in Berlinul anilor 50-60 se ocupa acum locurile cele mai importante ale orasului. Revenind din Norvegia, unde participasem la un congres, am parcurs de data asta Berlinul cu harta in mana si, in numai 10 ore, am vazut mare parte din „evenimente”: Eisenman, Isozaki, Gregotti, Siza, Hollein, Hejduk, etc. Ascunse printre “mizerii”. A fost pentru mine un regal.
    ….
    Trebuie sa mai avem un pic de rabdare.

  • Nota:
    Din seria: Comentariile unui blogger
    Acest articol reproduce partial un comentariu postat pe http://ocasapezi.wordpress.com/