“Teoria inaintea istoriei” – spunea un partener de dialog pe un blog de arhitectura.
“Este greu atunci cand, fiind in formare, nu ai langa tine pe cineva competent care sa-ti explice ce vezi, sa-ti deschida ochii asupra logicii din spatele imaginii.” – spune un altul.
BARBIE ARHITECTURA

Imi aduc aminte cu deosebita placere de un episod trait in Italia acum cativa ani. Eram invitati mai multi oameni de afaceri in Vicenza de catre patronul unei mari fabrici de mobila sa gustam adevaratul “tiramisu”.
Intamplareea a facut ca in grupul respectiv sa fim doi arhitecti, eu si un irakian, o persona plina de verva.
Dupa ce am savurat desertul am iesit amandoi in fata cofetariei si ne-am trezit in fata basilicii lui Palladio, pe care o vedeam prima oara. Cum in facultate nu am fost, din pacate, un sarguincios la istorie, nu aveam in memorie prea multe detalii despre lucrarea lui Palladio.
In mod spontan si fara sa fi avut pana atunci vreo discutie pe teme de arhitectura cu colegul irakian, am inceput un dialog entuziast, descoperind “secretele” compunerii cladirii ce ni se dezvaluia incetul cu incetul in lumina incerta si discreta a acelei seri.
Eu remarcam ca ultima travee este mai scurta si explicam de ce, apoi colegul “descoperea” logica ritmarii porticului, si asa mai departe.
La un moment dat am observat ca in jurul nostru se adunasera ceilalti care ne ascultau in liniste. Cand ne-am dat seama de prezenta lor, am izbucnit in ras, iar ei au aplaudat cu eleganta.
Tipul asta de comunicare ne lipseste in buna masura.
De aceea o spun si repet: ma simt privilegiat ca lucrez cu studentii pentru ca descopar si redescopar arhitectura.
Ma descopar si ma redescopar pe mine insumi.
Nota:
Din seria: Comentariile unui blogger
Acest articol reproduce partial un comentariu postat pe http://ocasapezi.wordpress.com/
Cred ca este nedrept sa-i judecam pe ingineri ca pe niste adversari, ca pe niste frane si mai ales ca pe niste incompetenti.
Nu cred ca inginerii sunt mai ramasi in urma decat suntem noi arhitectii – va rog priviti in jur la productia din ultimii 20 de ani si spuneti-mi ce parere aveti, mai intai, despre ce facem noi arhitectii si cat suntem sau nu de ramasi in urma fata de ce se face in alta parte !
Tentatia de a da vina pe ingineri pentru incapacitatea arhitectilor de a fi creativi este daunatoare si paguboasa. Cred, din contra, ca performantele inginerilor in ultimii ani le depasesc pe cele ale arhitectilor si ratiunile sunt simple: sistemele de calul au avansat foarte mult, tehnologiile de executie de asemenea. In timp ce sistemele de informare sunt aproape inexistente si – din pacate – apetenta marii majoritati a arhitectilor de a se pune la curent cu ultimele noutati in ceea ce priveste materialele, sistemele si tehnologiile de executie este foarte redusa.
Arhitectura este si gest, instinct, intuitie, dar prea multi isi inchipuie ca e numai atat. Mi-as permite sa fac o comparatie intre doua mari “nume” ale arhitecturii contextualiste, cum imi place sa numesc arhitectura “fara maniera”, care se supune mai putin stilului formal cat mai ales cerintelor impuse de sit. De ce mi se pare superior Renzo Piano lui Jean Nouvel ? Pentru ca la Renzo Piano creativitatea infloreste nu numai din si in concept (conceptul sau este atat de clar incat devine mai totdeuna model) ci, in acelasi timp, din si in tehnologie, din si in materiale, din modul cum utilizeaza lumina si forta gravitatiei, toate acestea fara insa a renunta nici macar o clipa sa fie artist. Read the rest of this entry »
De obicei, cand citesti intr-o revista sau o carte de arhitectura ce spune un arhitect despre propriile proiecte ai senzatia, eu cel putin asta simt de fiecare data, ca te imbogatesti cu ceva, ca ti se dezvaluie noi intelesuri privind decodificarea arhitecturii.
Marturisesc insa ca sunt dezorientat de justificarile unor arhitecti, adepti declarati ai unui minimalism “al intamplarii”. Pare sa fie foarte simplu sa faci arhitectura pentru ca, atata timp cat intamplarea este lasata sa joace rolul principal, inseamna ca oricine se apuca sa faca arhitectura, neconditionat trebuie sa si reuseasca.
Imi face o deosebita placere sa semnalez un adevarat eveniment: lansarea unui forum al studentilor arhitecti din cadrul Facultatii de arhitectura a Universitatii Spiru Haret. Ii invit pe studentii mei si pe toti ceilalti sa participe activ la “cresterea” acestui nou-nascut care sper sa devina nu numai un avizier ci o adevarata tribuna de dezbateri pe temele acute ale invatamantului de arhitectura si ale teoriei arhitecturii. Este foarte important ca inceputul sa fie energic, onest, pozitiv si indraznesc sa imi doresc … elitist. Urez initiatorilor mult succes si tarie in a sustine un nivel ridicat al dezbaterilor pentru ca, intr-o societate supusa unei pronuntate manelizari, elitele sunt cele care pot salva o natiune iar arhitectul prin definitie face parte din cea mai selecta elita a societatii.
Vineri 05 februarie 2010, intre orele 8.00-11.35, (probabil) in Sala Studio a Universitatii Spiru Haret va avea loc o conferinta a arhitectului elvetian Valerio Olgiati, invitat de colega noastra Maria Duda, absolventa a facultatii de arhitectura din Mendrisio, unde i-a fost studenta.
Din cate am inteles, se vor discuta probleme legate de invatamantul de arhitectura si formula dupa care functioneaza facultatea elvetiana.
INVITATIE
Distinsul coleg conf.dr.arhitect, Adrian Mahu, seful catedrei de Sinteze de Arhitectura din cadrul Facultatii de Arhitectura a Universitatii “Spiru Haret” ne invita astazi, 29.01.2010 – ora 13.00, la sala Studio de la parterul Universitatii, unde domnia sa va conferentia pe tema “Arhitectura contemporana finlandeza.
Cunoscandu-i elocinta si interesul pentru fenomenul arhitecturii contemporane, dezvoltat in relatiile sale de prietenie cu multi dintre cei mai importanti exponenti ai noilor trenduri in arhitectura europeana si nu numai, sunt convins ca evenimentul va fi unul de exceptie.
Ii asteptam pe colegii arhitecti dar mai ales pe studnetii nostri, din ce in ce mai dornici de a participa la un dialog de inalt nivel pe teme de teorie si istorie a arhitecturii.

Ne-am prins cu totii in febra alegerilor, frigul unei ierni geroase, betia sarbatorilor de sfarsit de an, ingrijorarea indusa de o criza la care se pare sa nu avem antidot sau nu avem cine sa ne procure antidotul, si am trecut cu vederea un eveniment ce a zguduit lumea stiintifica si politica a intregii planete. Evenimentul pe care l-as numi scurt Scandalul Copenhaga pentru ca s-a petrecut exact inainte de inceperea summitului de la Copenhaga privind protectia mediului a fost in treacat mentionat intr-o stire, printre multe altele, la hotnews.ro (http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-6738109-copenhaga-scandalul-secolului-climategate.htm), autorul fiind Dragos Paul Aligica.

Fie ca noul an sa insemne pentru noi toti, profesori si studenti, arhitecti si constructori, pentru noi romanii in general, un an al sperantei si al optimismului, dar si un an al satisfactiilor si al implinirilor. Este momentul sa dam toti si fiecare in parte masura puterii noastre de a alege si a impune valoarea drept criteriu fundamental al edificarii noastre ca oameni si edificarilor noastre ca infaptuiri pe care le lasam in urma noastra. Cea mai frumoasa urare pe care am primit-o astazi de la un frate al meu a fost “indrazneste !”. Asadar sa indraznim cu totii si fiecare in parte sa repunem valorile adevarate la locul lor, sa indraznim sa ne luptam pentru ele, sa le impunem si sa le aparam de corozivul complot al mediocritatii. Va urez tuturor celor adevarati un calduros
LA MULTI ANI !





